INTERMEZZO LIRIC: SONET SIHASTRU

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Sihastru în tîrziul pustiu al vieții mele,

doar Dumnezeu mă bagă în seamă cînd și cînd

și morții mei pe care îi pomenesc în gînd,

rugîndu-mă iubirii de ei să nu mă-nșele.

N-au bunele în mine răgaz de-atîtea rele

și cînd mă cred mai tare, mă aflu mai plăpînd,

talanții risipindu-i cu mîna mea pe rînd

și-abia purtînd povara acestei inimi grele.

Singurătatea-i oare blestemul meu de-aci

sau binecuvîntarea de-a nu mă pierde-n turmă?

Din mine-o să rămînă măcar un zvon în urmă,

cînd m-oi desface-n patru sau poate-n cinci stihii?

Curvim cu viața, Doamne, dar viața-ncet ne lasă

și nu mai știm ce-nseamnă, nici unde este-acasă…

Răzvan CODRESCU