vineri, decembrie 13, 2019

INTERMEZZO LIRIC: PER ASPERA AD ASTRA



Sătul de-atîta dragoste-n zadar,
m-aș ispiti spre cea mai cruntă ură,
dar mă smeresc privind la cît îndură
Hristosul legii mele pe Calvar.

Iubirea-n lume-i doar un vis amar,
dar nu e lumea singura măsură,
ci-n noi se coace, ca o taină pură,
nelumea lui de pace și de har.

Sub vremi bolim, dar la soroc ne-nghite
cerescul rost al slavei care vine
și n-are-n veci nici moarte, nici ispite.
Cînd stăm în poala milelor divine,
ne învățăm de vii, pe răstignite,
că una sîntem cu supremul Bine.

Răzvan CODRESCU

2 comentarii:

La 13/12/19 5:58 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Minunat sonet!
Are firea și vlaga poeziilor din Crucile pustiei – o carte care s-ar cuveni reeditată.

 
La 30/12/19 10:49 a.m. , Anonymous Anca Corduneanu a spus...

Traită poezia ca o rugăciune

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire