joi, decembrie 19, 2019

INTERMEZZO LIRIC: PĂRELNICIE



Ne vom mira cu toții de ce-a rămas din noi
cînd anii ni s-or face nu daruri, ci poveri
și vom trăi din restul iubirilor de ieri,
trăgînd mereu cu gîndul și inima-napoi!

Ca pe copaci ne lasă de frunze timpul goi
și nici o îndurare n-avem de nicăieri,
nici șansa nu ni-i dată a altei primăveri,
ci doar să ne înghită țărîna, ca pe ploi.

Și-abia dacă mai tragem nădejde, tot mai greu,
că sufletele noastre durează-n veșnicie
și că există, poate, în cer un Dumnezeu
ce n-a uitat de lume și pe de rost ne știe...
Cînd răsărim, ne pare c-o să trăim mereu;
cînd asfințim, ne pare că-i tot zădărnicie!

Răzvan CODRESCU

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire