INTERMEZZO LIRIC: PĂRELNICIE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Ne vom mira cu toții de ce-a rămas din noi

cînd anii ni s-or face nu daruri, ci poveri

și vom trăi din restul iubirilor de ieri,

trăgînd mereu cu gîndul și inima-napoi!

Ca pe copaci ne lasă de frunze timpul goi

și nici o îndurare n-avem de nicăieri,

nici șansa nu ni-i dată a altei primăveri,

ci doar să ne înghită țărîna, ca pe ploi.

Și-abia dacă mai tragem nădejde, tot mai greu,

că sufletele noastre durează-n veșnicie

și că există, poate, în cer un Dumnezeu

ce n-a uitat de lume și pe de rost ne știe...

Cînd răsărim, ne pare c-o să trăim mereu;

cînd asfințim, ne pare că-i tot zădărnicie!

Răzvan CODRESCU