AFR: UN MUSULMAN DEVINE CREŞTIN (I)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME                                                         

ÎNDEMNURI PENTRU CEI SCEPTICI SAU ATEI

Ești ateu și nu crezi în Dumnezeu? Ești un intelectual al cărui nivel de educație e atît de mare încît te împiedică să îți asumi un crez religios? Ești o persoană care iubește viața imorală atît de mult încît nu ai timp să te gîndești la Dumnezeu ori la ce va urma după moarte? Dacă ești una dintre aceste persoane, citește cu atenție! Dar și noi, ceilalți, care credem, merită să luăm aminte.

Redăm pe scurt convertirea la creștinism a unui tînăr iranian, fost musulman, apoi intelectual ateu. Viața lui imorală l-a îndepărtat și ea de Dumnezeu, pînă într-o zi, cînd, din întîmplare, a citit în Matei 25 despre vînzarea Mîntuitorului. A fost momentul în care a început să gîndească rațional, să citească Biblia aprofundat, să se îndrăgostească de ea și să studieze amănunțit doctrina creștină. La 31 de ani, în decembrie 2016, s-a încreștinat, îmbrățișînd doctrina catolică.

From Fire by Water

Începem azi recenzia unei cărți de excepție publicată anul acesta și scrisă de iranianul Sohrab Ahmari, From Fire, by Water. My Journey to the Catholic Faith („Din foc, prin apă. Călătoria mea către credința catolică”). Lecturarea cărții de 207 pagini e lejeră şi captivantă.

Convertirea lui Sohrab la creștinism nu mai este o noutate de excepție. Explozia creștinismului în lumea musulmană e bine cunoscută și periodic sînt publicate cărți privind subiectul, cît și cărți care conțin mărturii personale despre convertirea la creștinism a multor musulmani. Dacă în 1979, cînd Revoluția Islamică a izbucnit în Iran, acolo trăiau doar 500 de creștini, astăzi numărul creștinilor din Iran se apropie de un milion, majoritatea lor fiind neoprotestanți.

Iar unii dintre creștinii iranieni, în special tinerii care trăiesc în Occident, au devenit scriitori prolifici privind adevărurile și atracția creștinismului pentru ei, iar unii dintre ei sînt foarte activi on-line, mai ales pe Facebook.

Se simte o explozie a creştinismului şi în Algeria musulmană, unde în doar 10 ani numărul creştinilor a crescut, pare-se, de la 10.000 la aproape un milion. Autorităţile sînt îngrijorate şi, conform ştirilor recente, au început să demoleze bisericile şi să împrăştie congregaţiile.

Copilăria lui Sohrab Ahmari

Ahmari s-a născut în Iran în 1985, în timpul Revoluției Islamice, într-o familie relativ înstărită, tatăl fiind arhitect, iar mama profesoară. A fost singur la părinți. Părinții erau musulmani, în sensul tradițional al cuvîntului, dar nepracticanți. Acceptau tacit Revoluția Islamică, dar în spatele ușilor închise căutau scăpare pentru suflet și intelect în altă parte – în Occident. Prin ziare, posturi de televiziune americane, posturi de radio străine, iar apoi prin internet.

Educația religioasă primită de Ahrami în școală nu s-a prins de el. Era bătăuș, neascultător, dar, în anii adolescenței a început să discearnă o voce interioară care îi spunea că nu se comportă cum trebuie. A ignorat acea voce vreme de mulți ani, cu toate că ea era insistentă.

Sohrab redă detalii interesante privind viața în Iran sub tirania totalitară a islamiștilor, mai interesante pentru noi fiind raziile poliției moralității publice iraniene prin cartiere ori pe plajele Mării Caspice vara, în căutare de pornografie, alcool, droguri și pentru a se asigura că femeile și bărbații rămîn separați în spațiul public, mai ales pe plajă.

Panourile imense de pe plajele Mării Caspice aminteau femeilor să nu se dezbrace, iar bărbaților să-și stăpînească ochii și simțămintele. De interes pentru noi ar fi și detaliile privind traficul de vin făcut de creștinii armeni în Iran.

Anii trec. Părinții lui Sohrab divorțează, iar mama lui se recăsătorește. Mama are un frate în statul american Utah, unde locuiește de mulți ani. Fratele depune cerere de imigrare pentru sora lui și Sohrab, mama divorțează din nou și, după patru ani de așteptare, Sohrab și mama aterizează în Țara Promisă: Statele Unite. La vremea aceea Sohrab era adolescent.

Sohrab și mama lui își încep noua viață într-un mic orășel mormon din Utah. Locuiesc într-o casă mobilă și tînărul Sohrab își începe studiile liceale. E surprins că americanii nu-l poreclesc, nu fac bancuri pe seama lui ori a religiei lui musulmane și nu-l marginalizează. E surprins că e inclus în activitățile sociale ale liceenilor și se integrează rapid în viața americană. Din nefericire pentru el, se împrietenește cu niște băieți răi și începe să bea.

La terminarea liceului se înscrie la o universitate din Salt Lake City, unde studiază filosofia. Vreme de doi ani locuiește într-un apartament cu doi băieți mormoni. Continuă să abuzeze de alcool. Devine ateu. Începe să citească tomurile imense ale marilor scriitori atei, cărți care nu erau disponibile în Iranul totalitar. Ajungînd la Marx, devine comunist, iar apoi membru al Partidului Comunist American, cunoscut cu numele de The Socialist Workers' Party. Devine anti-american, anti-imperialist, anti-capitalist, adept al doctrinelor modificărilor climatice. Altfel spus, „progresist”.

Pînă într-o zi cînd, fiind singur în apartament, vede pe masa din sufragerie Biblia. Plictisit, o deschide la întîmplare și nimerește la Evanghelia după Matei 25, unde este relatată trădarea Mîntuitorului. Mai mult nu citește, închide Biblia, dar istorioara vînzării Mîntuitorului îl urmărește obsesiv. Iată, își zice el, un om care a suferit pe nedrept, a fost vîndut, a fost ucis pe nedrept, dar nu s-a opus celor care-l asupreau! Nu a făcut și nici nu a lansat o revoluție împotriva nedreptății făcute Lui. Conform paradigmei de gîndire a lui Sohrab, Mîntuitorul era „victima” unui sistem abuziv, nedrept, asemenea „victimelor” capitalismului imperialist, adică proletariatul.

Următorii doi ani de facultate îi face la University of Washington, în Seattle, statul Washington, unde continuă să ducă o viață destrăbălată. Universitatea fiind foarte „progresistă”, ea tolera tot felul de stiluri de viață toxice. Rămîne ateu și continuă să-și umple mintea cu idei ateiste şi comuniste. Rămîne membru al Partidului Comunist American, grupul comunist din cadrul universității fiind destul de mare. Împreună cu amicii comuniști participă la marșurile anti-capitaliste din Seattle și la grevele muncitorilor de la Boeing și de la fabricile de mașini.

Prilej cu care își dă seama că în America nu există propriu-zis „proletariat”, adică materialul de care Marx avea nevoie ca să schimbe lumea prin revoluția comunistă. Devine surprins să afle salariile exorbitante ale muncitorilor în grevă și începe să pună la îndoială ideile comuniste. Rămîne, însă, ancorat în mișcarea pentru „dreptate socială” și alege să devină învățător la clasele primare. (Va urma)

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București

Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro