joi, noiembrie 21, 2019

INTERMEZZO LIRIC: CÎNTEC DE PRAG

SUMARUL BLOGULUI



Rămași nedeslușiți ca niște rune,
ne facem vad spre veacul de apoi,
sperînd că cerul va citi în noi
mai mult decît pămîntul poate spune.

Cu multe rele și puține bune,
ne-ncredem milei sfinte amîndoi
și nu privim spre lume înapoi
de teamă că tristețea ne-ar răpune...

Ce-am fost deja a devenit poveste,
iar ce vom fi e taină-nfricoșată...
De vreun folos iubirea ne mai este
sau stă sub semnul lui „a fost odată”?
Cînd sîntem sub, e rost s-ajungem peste?
Și Dumnezeu e drept să nu ne bată?

Răzvan CODRESCU

1 Comments:

At 21/11/19 8:19 p.m. , Anonymous Anca Corduneanu said...

E taina -tainelor dragostea .Și sunt tare puțini cei care o trăiesc...cei care chiar au Șansa întâlnirii Celuilalt...restul... trăim improvizația iubirii și durerea dorului naiv ce încă
așteaptă...
Respect și recunoștință,domnule Răzvan Codrescu

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire