INTERMEZZO LIRIC: CÎNTEC DE PRAG

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Rămași nedeslușiți ca niște rune,

ne facem vad spre veacul de apoi,

sperînd că cerul va citi în noi

mai mult decît pămîntul poate spune.

Cu multe rele și puține bune,

ne-ncredem milei sfinte amîndoi

și nu privim spre lume înapoi

de teamă că tristețea ne-ar răpune...

Ce-am fost deja a devenit poveste,

iar ce vom fi e taină-nfricoșată...

De vreun folos iubirea ne mai este

sau stă sub semnul lui „a fost odată”?

Cînd sîntem sub, e rost s-ajungem peste?

Și Dumnezeu e drept să nu ne bată?

Răzvan CODRESCU