DUPĂ LANSAREA CĂRȚII „ȘOCUL REFERENDUMULUI”

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Între Ortodoxie și ortodoxism*

O VRAJBĂ DESCUMPĂNITOARE

Scandal... creștinesc, declanșat de d-l Mihai Gheorghiu (lider al Coaliției pentru Familie)! Nu cred să-i fie ușor cuiva să se pună în pielea mea: după 30 de ani petrecuți (ca să nu zic sacrificați) pe baricadele mediatice și editoriale ale Ortodoxiei și ale dreptei creștine (la Puncte cardinale, Rost, Lumea credinței, Fundația Anastasia, Asociația Christiana sau AZEC**, iar mai recent și on-line) să fiu pus în situația de a asista la un asemenea spectacol absurd și deconcertant. N-am vremea (sînt prea ocupat) și nici dispoziția (sînt prea dezgustat) de a redacta un articol propriu-zis pe această temă, dar reiau selectiv și grupez aici cîteva dintre comentariile pe care am apucat le postez pe Facebook (și care conturează – zic eu că îndestul – punctul meu de vedere: și ca intervievat în corpul volumului Șocul referendumului***, și ca participant la lansarea acestuia****).

„Vi se pare că v-a luat cineva «jucăreua»? Nici vorbă, domnule Mihai Gheorghiu! Noi vă prețuim pentru cît v-ați străduit și încercăm să vă înțelegem frustrările. (În paranteză fie spus: cum să fie o campanie împotriva Bisericii găzduită la Teologie, deschisă de chiar decanul instituției și moderată de d-l Vasile Bănescu, purtătorul de cuvînt al Patriarhiei?!)”.

La întrebarea pusă insinuant de cineva cu privire la realizatorul cărții: „Cine este Cristian Curte?”, n-am putut răspunde decît: „Sper că nu-i o întrebare prostească, ci doar una nesimțită”. A te pretinde creștin și a nu fi auzit de un jurnalist de talia lui Cristian (Cristi) Curte (Radio România Cultural, Formula AS, Lumea credinței, Lumea monahilor*****, Sfinții Ortodoxiei) este cel puțin straniu (dacă nu chiar o formă de autism)”. Iar celor care au sărit să țină partea întrebătorului, desconsiderînd totdeodată vecinătatea dezirabilă dintre credință și cultură, le-am răspuns: „Desigur, ignoranța e la liber, iar unii cred că e chiar o virtute. Autismul socio-cultural ca ideal creștinesc! Nu cumva tocmai asta este problema care ne paralizează și ne dezbină?”.

Unui amic grăbit să crediteze dezinformarea instrumentată de d-l Gheorghiu, i-am răspuns: „Ne cunoaștem de ani de zile. Cum credeți că am putea noi (Curte, Târziu, Bănescu, Lavric sau eu) să fim vrăjmași ai Bisericii?! Cum adică credeți c-o să vă lămuriți citind? Ce vă așteptați să citiți acolo sau ce suspiciuni sinistre aveți despre noi?”.

„Iată de ce lumea ortodoxă românească nu va ajunge niciodată la o unitate constructivă și de ce referendumul însuși a eșuat în derizoriu! Am ieșit bolnavi din comunism și ne urîm prietenii mai tare decît ne urîm dușmanii! Fiecăruia i se pare că Ortodoxia este afacerea lui strict personală sau de gașcă. Cît de triști trebuie să ne privească marii noștri morți!”.

„Acefalului nu-i trebuie să citească: are aprioric «tăria opiniunilor» lui!”.

„N-ați citit cartea. Cum să nu fie criticată manipularea?! Am făcut-o apăsat și pe larg eu însumi în interviul acordat”.

„Vedeți, tocmai acesta este mecanismul manipulării: unul spune ceva cu totul fals, iar altul o ia ca atare, fără să mai verifice. Vedeți înregistrarea video, citiți cartea, iar apoi încumetați-vă la judecăți! Altminteri riscați să ajungeți exact în situația absenteiștilor manipulați de boicotaci!”.

„E un moment foarte trist, oarecum anticipat de discursul laconic și profund amar al d-lui dr. Pavel Chirilă (pe care nu știu cîți l-au perceput în dimensiunea lui aproape tragică). Mie pur și simplu mi s-a rupt inima, pentru că este vorba de unul dintre oameni care, dincolo de vrednicia personală, a crezut cel mai mult în potențialul creștin al poporului român”.

„Confundați Ortodoxia cu reprezentanța vremelnică a formei ei instituționale. În general, discuția se poartă pe deasupra realității și într-o confuzie jenantă de planuri. Sîntem cu toții ortodocși mărturisitori, dar parcă ne vine greu să acceptăm asta și ținem să nu avem loc unii de alții. Dușmanii adevărați își treacă mîinile: întărîtă-i, drace! Îmi pare rău pentru d-l Mihai Gheorghiu că se află la originea acestui «spectacol» deprimant. Cîtă dreptate aveau Părinții: mîndria (și frustrările adiacente ei) reprezintă rădăcina tuturor păcatelor!”.

„Toată această ploaie de comentarii (în cea mai mare parte penibile, iar unele de-a dreptul delirante) s-a născut în urma unei dezinformări lansate de un om frustrat (în asemenea măsură încît nu mai discerne între prieteni și dușmani). Cine nu-i tîmpit sau rău-voitor, poate (pînă să citească volumul lansat) să vizioneze înregistrarea lansării și să se dumirească. Prezentarea făcută pe Facebook de d-l Mihai Gheorghiu este cu totul falsă (înregistrarea e o evidență). Altminteri, toți cei prezenți l-au tratat cu toată considerația și i-au subliniat meritele în termeni superlativi”.

„În intervenția mea de la lansare eu am vorbit despre prostie. Nu credeam să primesc atît de repede confirmarea…”.

„Eu unul mărturisesc că nu m-aș fi așteptat, deși m-am lovit de ea în nenumărate rînduri în activitatea mea publicistică și editorială de 30 de ani, ca prostia «ortodoxă» să aibă asemenea dimensiuni monumentale și să fie în asemenea măsură corcită cu abjecția. Mojicia ulcerată a d-lui Mihai Gheorghiu, mai ales așa cum s-a manifestat pe pagina sa de Facebook (în ovațiile «fanilor» acefali, care nici măcar n-au fost la fața locului și n-au răsfoit cartea******), a fost ca un revelator al acestei turpitudini otrăvite, mult peste puterea de imaginație a unei minți normale. Am ajuns în situația deopotrivă paradoxală și penibilă că marea problemă a creștinismului nostru ortodox n-o mai reprezintă neortodocșii sau necreștinii care-l atacă în mod curent și fățiș, ci masa aceasta toxică de pretinși «apologeți», de agramați habotnici și de nimeni ai maidanelor virtuale, greu de găsit (sau măcar de închipuit) la un alt meridian! Cum am putut ajunge într-un asemenea hal de cecitate sinistră, belicoasă și dizolvantă, e întrebarea care ar trebui să-i ardă pe toți cei ce mai păstrează un dram de luciditate și de rectitudine. Și e de discutat dacă nu tocmai această atitudine bolnavă a și dus la nereușita referendumului (atît de dureroasă pentru toți cei care sînt sau se pretind credincioși).

Observației legitime a d-nei Manuela Cernat: „Dureroasă si contraproductivă dihonia iscată între intelectuali de marcă ai unei țări lovite de neo-marxism”, i-am răspuns: „Dureroasă, contraproductivă și mai ales penibilă, pentru că nu are absolut nici un motiv serios, în afara sentimentului de frustrare al d-lui Gheorghiu, tradus într-o percepție total falsă a realității. Din înregistrări se vede bine că nimeni nu l-a atacat sau nu i-a minimalizat meritele. Iar acuzația de «atac împotriva Bisericii» este cu atît mai stupidă cu cît totul s-a desfășurat în deplină armonie, sub moderația teologului Vasile Bănescu, purtătorul de cuvînt al Patriarhiei Române… Al Pacino, în «Avocatul diavolului»: Vanity, my favorite sin!”.

N-am de gînd să mă mai implic în aceste polemici oțioase. Rămîn doar cu gustul amar al unui ortodoxism toxic și decerebrat, care riscă să compromită în ochii adversarilor (nici mici, nici puțini) și să pervertească iresponsabil maiestatea unică a Ortodoxiei (fără de care nu vom fi niciodată mai mult decît niște caricaturi marginale ale istoriei).

Răzvan CODRESCU

* Ca și tradiționalismul în raport cu Tradiția, ortodoxismul este în raport cu Ortodoxia o formă de radicalizare ideologică, sterilă, opacă și inutil învrăjbitoare. Rugăciunea noastră de căpătîi, în aceste vremuri de cecitate habotnică și de învrăjbiri sinucigașe, s-ar cuveni să fie: „Scapă, Doamne, Ortodoxia de ortodoxism”.

** Asociația Editorilor și Ziariștilor Creștini (căreia i-am fost vice-președinte), inițiată de jurnalistul creștin Răzvan Bucuroiu și care a fost destul de activă prin anii 2007-2009.

*** Cristian Curte, Șocul referendumului, Interviuri, Editura Rost, București, 2019.

**** Pe 26 niembrie 2019, în Sala „I. G. Coman” a Facultății de Teologie „Patriarhul Iustinian” din București. avîndu-l de față de părintele profesor dr. Ioan Moldoveanu, decanul instituției.

***** Al cărei redactor-șef este de ani întregi.

****** Ce poate fi mai suspect decît să-ți sară în apărare un Victor Roncea, campionul sinistru și semidoct al mistificărilor din presa românească, făcînd din abjecție pariul vieții lui?!

Înregistrarea VIDEO a lansării.