INTERMEZZO LIRIC: CAP DE BLESTEM

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Atît de mult ne-a luat-o înainte

iubirea-ncît abia de-o mai vedem,

ca pe-o nălucă albă de golem,

în zarea lumii ce frumos ne minte.

N-ajung la ea duioasele cuvinte

cu care-ncerc statornic să te chem

și frumusețea ta-i ca un blestem

la care iau neputincios aminte...

Cui ne-ai lăsat, iubire, pe-amîndoi

așa de-nstrăinați și de departe,

și nici măcar n-arunci un ochi spre noi?!

Ți-am închinat cîndva, naiv, o carte,

dar azi îmi iau sonetele-napoi

și te blestem cu limba ta de moarte!

Răzvan CODRESCU