INTERMEZZO LIRIC: 2 SONETE DE VALENTIN DAN

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

CUVÎNT

Spre zarvă a venit cu iasomie,

Spre întrebări, cu salva lui de tun

Întinerit ca ochiul de străbun

Pierdut în lupta care o să-nvie.

Spre toate a venit întors din drum

Să le aducă rost şi vrednicie.

Și-a-nchis în flăcări focul care-mbie

La înălţarea aripii din scrum.

Golit în ceara lui cu cer împuns

De lumînări pe care nu le vede,

Şi-a pus ficatul cald într-un erete

Cînd nici un vultur nu i-a mai răspuns.

Nimic suit în cer nu e ascuns.

Cuvîntul cade pe pămînt. Ne crede. 

REFLUX

De ochii mei, ce nu mai au a cere,
Te-am prins și-abia aşa îmi ești aici.
Cît praf din mine scoli cînd te ridici,
Ce bine văd cu praful în vedere!

Mai bine dormi. Nimic nu cade azi,
Un con de ieri ne-a luat în stăpînire.
Prin somnul tău dă-i voie să respire,
Înalță-l sub un cer culcat de brazi.

Mărindu-se, lumina te îmbie
Și-ntîi din mine mușcă, nu din zori.
Vei trece printr-o umbră uneori,
Curată-mi va fi trecerea şi mie

Spre altă dimineață de pămînt:
Închide-mi, ziuă, ochii ei în gînd!

Valentin DAN