INTERMEZZO LIRIC: ULTIMUL SONET AL LUI DIONIS

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

ÎNNIMICIRE

«Mai singur sînt decît Adam cînd încă

nu se-ndulcise după coasta lui,

iar Dumnezeu sau s-a ascuns, sau nu-i,

oricît ar fi credința mea de-adîncă...

Din palma mea un șarpe orb mănîncă,

dar n-are grai și bîntuie hai-hui,

ca piaza rea din raiul nimănui –

pustiu întins de vis urît și stîncă...

Nu știu ce-aștept, nici cît, nici de la cine,

ci-abia-ndrăznesc privirea să-mi ridic

spre cerul care ceas cu ceas îmi vine

mereu mai jos, mereu mai de nimic,

și-ncet-încet îmi uit și eu de mine,

întors ca-n pîntec și tăcînd chitic...»

Răzvan CODRESCU