duminică, aprilie 07, 2019

INTERMEZZO LIRIC: ULTIMUL SONET AL LUI DIONIS





ÎNNIMICIRE

«Mai singur sînt decît Adam cînd încă
nu se-ndulcise după coasta lui,
iar Dumnezeu sau s-a ascuns, sau nu-i,
oricît ar fi credința mea de-adîncă...

Din palma mea un șarpe orb mănîncă,
dar n-are grai și bîntuie hai-hui,
ca piaza rea din raiul nimănui –
pustiu întins de vis urît și stîncă...

Nu știu ce-aștept, nici cît, nici de la cine,
ci-abia-ndrăznesc privirea să-mi ridic
spre cerul care ceas cu ceas îmi vine
mereu mai jos, mereu mai de nimic,
și-ncet-încet îmi uit și eu de mine,
întors ca-n pîntec și tăcînd chitic...»

Răzvan CODRESCU

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire