DE CE NU NE PUTEM BUCURA LAOLALTĂ?

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Catedrala e gata de sfințire. Din păcate, trepădușii mediatici și viermii de internet au și început să caute „noduri în papură”. Cît de BOLNAVI putem fi ca neam de nu ne putem bucura laolaltă de o împlinire unică a unei aspirații de peste o sută de ani?! Toate țările ortodoxe aveau cel puțin cîte o mare Catedrală. Inclusiv Gruzia (cea mai săracă dintre ele) – și încă de la începutul anilor '90. Acum, în sfîrșit, avem și noi, handicapații Răsăritului (de Apus nici nu mai vorbesc!), dar iată, nu putem să ne împăcăm cu gîndul!!! Psihologie patologică de avortoni ai Istoriei și de viermi de closet ai propriei noastre Tradiții! Ni se răsucesc morții în morminte, dar probabil că pentru ei ne mai rabdă Dumnezeu să facem umbră pămîntului!

Ce-și pot dori BOLNAVII decît spitale, în care să-și trateze „ciuma”, „sifilisul” și „lepra”? De Dumnezeu și de suflet nu știu sau n-au temeiuri să se sinchisească. Acesta este „omul nou”, animalul creat de marxism și desăvîrșit de neomarxism. Tot ce visează e să mănînce, să bea, să se reguleze și, în general, să se descreierisească la liber, iar în plus să aibă spitale „ca afară”, în care să-și dreagă, periodic sau la nevoie, animalitatea legitimantă. Acesta-i orizontul „istoric” și „spiritual” al tot mai multora dintre noi, iar Catedrala (ca tot ce ține de Biserică și de Tradiție) nu poate fi decît o sfidare și o ofensă a bestialității cotidiene, ceva mai rău decît clisma pentru limbrici sau tămîia pentru draci.

Vor trăi și vor muri ca niște larve puturoase, fără memorie și fără transcendență, dar nu vor resimți decît un singur regret: că au fost contemporani cu Catedrala Națională și că pămîntul va trebui să-i înghită în bătaia clopotelor ei!

Răzvan CODRESCU