duminică, februarie 08, 2015

ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CXLIX)

SUMARUL BLOGULUI



Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)




2008 
JULIUS EVOLA 
TAINA DECADENŢEI


Oricine a ajuns să respingă mitul raţionalist al "progresului" şi interpretarea istoriei ca neabătuta dezvoltare pozitivă a omenirii se va fi lăsat atras treptat către o viziune asupra lumii care este comună tuturor marilor culturi tradiţionale şi pentru care problema centrală este tocmai înţelegerea procesului de degenerare, de lentă ocultare pînă la completa anihilare a lumii precedente. Pe măsură ce pătrundem pe calea unei atare interpretări, vom avea de dezlegat diferite probleme, între care poate cea mai importantă este tocmai TAINA DECADENŢEI. 
În sensul ei prim, această chestiune nu e nicidecum nouă. Admirăm magnificele rămăşiţe ale unor culturi străvechi, în ciuda faptului că, uneori, nu cunoaştem nici măcar numele popoarelor care le-au creat. Măreţia şi puterea pe care ne-o transmit aceste relicve fragmentare sînt aproape nepămînteşti. Dacă ne întrebăm CUM anume dispar culturile, sesizăm imediat insuficienţa tuturor explicaţiilor ce au încercat să elucideze problema. 
Îi putem mulţumi Contelui de Gobineau [1] pentru că a rezumat foarte bine chestiunea în discuţie şi a demontat cu inteligenţă principalele ipoteze avansate pentru a o soluţiona. Dacă teoria sa întemeiată pe concepţii rasiale şi pe puritatea rasială e adevărată într-o mare măsură, ea trebuie completată cu cîteva observaţii care ţin de o realitate superioară. Căci au existat multe cazuri cînd o cultură s-a prăbuşit chiar dacă rămasese pură din punct de vedere rasial, precum acele grupuri care au dispărut treptat, în ciuda faptului că erau total izolate de alte rase. Un exemplu la îndemînă este cel al suedezilor şi al olandezilor. Dispoziţia eroică şi conştiinţa propriei lor identităţi rasiale, ambele atît de vii, odinioară, sînt azi de negăsit, deşi condiţia rasială a acestor popoare nu s-a schimbat deloc în ultimele două veacuri. Alte culturi mari par a se fi "mumificat". Ele sînt de multă vreme moarte lăuntric, putînd fi doborîte cu un bobîrnac. Aşa s-a întîmplat cu vechiul Peru, acel mare imperiu solar care a fost nimicit de cîţiva aventurieri proveniţi din pegra Europei. 
Dacă dorim să dezlegăm taina decadenţei folosind exclusiv argumentele gîndirii tradiţionale, rezolvarea problemei va deveni încă mai dificilă. Problematică este însăşi împărţirea culturilor în două tipuri principale. Pe de-o parte, avem culturile tradiţionale, al căror principiu fondator este identic şi imuabil, în ciuda tuturor diferenţelor de suprafaţă. Axul central al acestor culturi şi punctul culminant al ierarhiilor lor îl constituie puterile şi acţiunile supra-individuale, care servesc la in-formarea şi justifică realităţile aflate pe planul pur omenesc, temporal, supus devenirii şi istoriei. Pe de altă parte, avem "cultura modernă" – de fapt, anti-tradiţia – care se iroseşte complet în construcţia planului pur uman, a condiţiilor mundane de existenţă, şi în dezvoltarea lor extremă, fiind în căutarea unei vieţi  pe de-a-ntregul detaşate de realităţile "tărîmului superior". 
Chiar de la începuturile modernităţii, întreaga istorie este o continuă degenerescenţă, arătînd declinul universal al culturilor de tip tradiţional şi afirmarea hotărîtă şi violentă a unei noi civilizaţii universale de tip "modern". 
De aici provine o dublă problemă. 
Mai întîi, cum a fost posibil să se întîmple aşa ceva? Întreaga doctrină a evoluţiei este subminată de o eroare logică: este imposibil ca superiorul să se ivească din inferior, iar mai multul din mai puţin. Dar nu întîlnim, oare, aceeaşi dificultate cînd dorim a explica lucrurile prin doctrina involuţiei? Cum e cu putinţă ca superiorul să decadă? Dacă ne-am putea mulţumi cu nişte simple analogii, am rezolva uşor problema. Omul sănătos se poate îmbolnăvi, omul virtuos poate să cadă pradă viciilor. Iată o lege naturală pe care toată lumea o consideră de la sine înţeleasă: orice fiinţă vie începe prin a se naşte, apoi creşte şi prinde puteri, pentru ca, o dată cu vîrsta, să slăbească şi să se devină tot mai vulnerabilă. Dar, chiar dacă admitem că asemenea analogii au legătură cu problema discutată mai sus, ele rămîn doar nişte afirmaţii care nu explică nimic. 
În al doilea rînd, aici nu e vorba să explicăm numai posibilitatea ca o anume cultură să degenereze, dar şi  aceea ca declinul unei culturi să treacă şi la alte popoare, antrenîndu-le pe panta decadenţei. Aşadar, va trebui să explicăm nu doar modul în care s-a prăbuşit vechea civilizaţie occidentală, dar şi cum a fost posibil ca "modernitatea" să cucerească practic întreaga lume, cum de a avut puterea să devieze atîtea popoare păstrătoare ale unor culturi cît se poate de diverse şi să se impună chiar şi acolo unde state de tip tradiţional păreau a fi viabile (să ne amintim de soarta Asiei ariene). 
Ar fi superficial să spunem că e vorba numai despre o cucerire  materială şi economică. Mai întîi, o ţară cucerită la nivel material este supusă, pe termen lung, şi unor influenţe de ordin mai înalt, care ţin de tipologia culturală a cuceritorului. Putem afirma că dominaţia europeană pe plan politic a semănat peste tot germenii "europenizării", premizele gîndirii "moderne", raţionaliste, anti-tradiţionale şi individualiste. În al doilea rînd, concepţia tradiţională asupra culturii şi statului este de tip ierarhic, nu dualist. Reprezentanţii ei nu pot subscrie decît cu mari rezerve la principii precum "Daţi Cezarului ce este al Cezarului" şi "Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta" [2]. Pentru noi, "Tradiţia" este tocmai prezenţa victorioasă şi creatoare a ceea ce "nu e din această lume"; cu alte cuvinte, prezenţa Spiritului, înţeles ca o putere care depăseşte planul uman sau material. 
Orice viziune autentic tradiţională asupra vieţii se întemeiază pe această idee. Iată de ce nu ne putem permite a vorbi cu dispreţ despre cuceririle care se întîmplă "doar" pe plan material. Dimpotrivă: o cucerire în plan material este, dacă nu semnul unei victorii spirituale, măcar acela al slăbiciunii, sau al unui "reflux" spiritual în sînul culturilor care sînt cucerite şi îşi pierd independenţa. Pretutindeni unde Spiritul – în accepţinea sa de putere superioară – a fost cu adevărat prezent, el nu a dus lipsă de mijloace – fie acestea vizibile sau nu – pentru a rezista în faţa superiorităţii tehnice şi materiale a adversarului. Dacă nu s-a întîmplat aşa, trebuie să admitem că decadenţa era ascunsă chiar în spatele faţadei cu aparenţe tradiţionale a fiecărui popor cucerit de către lumea "modernă". Singurul "privilegiu" al Occidentului este de a fi fost spaţiul în care criza universală a luat formele cele mai acute, iar procesul decăderii a sfîrşit prin a da o lovitură fatală unor popoare mai puţin "avansate", dar unde, oricum, tradiţia îşi pierduse deja forţa originară, aşa încît ele nu au fost capabile să se apere în faţa unui asalt din exterior. 
O dată cu aceste considerente, ne vom întoarce la primul aspect al problemei noastre, trebuind să explicăm semnificaţia şi posibilitatea decadenţei, fără a face referire la alte împrejurări. 
În acest scop, trebuie să limpezim o chestiune: e eronat să presupunem că ierarhia lumii tradiţionale se întemeiază pe tirania claselor de sus. Aceasta e doar o concepţie "modernă", complet străină modului tradiţional de gîndire. Doctrina tradiţională concepe acţiunea spirituală drept o "acţiune fără act". Ea vorbeşte, de asemenea, despre "motorul imobil", strîns legat de simbolismul "polului", axă imuabilă în jurul căreia ia naştere orice mişcare ordonată (am arătat altundeva că aceasta este semnificaţia svasticei, "crucea arctică"). Doctrina tradiţională a pus mereu accentul pe spiritualitatea "olimpiană", amintind despre veritabila autoritate pe care o implică şi modalitatea ei directă de a acţiona asupra subordonaţilor, nu prin violenţă, ci prin simplă "prezenţă". Tradiţia recurge la comparaţia cu un magnet, iar, după cum vom vedea, cheia problemei noastre este tocmai aici. 
Ar fi cu totul ridicol şi absurd să ne închipuim că veritabilii purtători ai Spiritului sau ai Tradiţiei făceau eforturi pentru a-şi supune poporul, astfel încît fiecare să-şi ocupe locul într-o ierarhie prestabilită, că ar fi "condus" oamenii, sau că ar fi avut vreun interes personal în crearea şi menţinerea unor relaţii de tip ierarhic graţie cărora şi-ar fi asigurat rolul de conducători. De fapt, supuşii au RECUNOSCUT ierarhia ca temei autentic al oricărei societăţi tradiţionale. Nu superiorul are nevoie de inferior, ci invers. Esenţa ierarhiei rezidă în faptul că o anume realitate este actualizată în cîteva persoane, în vreme ce, pentru restul poporului, ea este prezentă doar ca un ideal, o premoniţie, o strădanie vagă. Este inevitabil ca aceştia din urmă să fie atraşi de cei din prima categorie, recunoscuţi drept conducători. Dacă de aici se naşte o relaţie de subordonare, ea nu va fi faţă de un principiu străin, ci faţă de propria lor identitate autentică (to their own true "self"). Doar aşa pot fi cu adevărat explicate, pe de-o parte, disponibilitatea pentru sacrificiul de sine, eroismul, loialitatea, iar, pe de altă parte, prestigiul, autoritatea, şi calmul cu care conducătorul tradiţional îşi exercită puterea – complet inaccesibile tiranilor, oricît de bine "blindaţi" ar fi aceştia. 
Iată că am soluţionat atît problema decadenţei în genere, cît şi pe aceea a posibilităţii ca o anume ierarhie să se prăbuşească. Nu am auzit de atîtea ori că succesul unei revoluţii denotă slăbiciunea şi decadenţa vechilor conducători? Însă o asemenea viziune parţială nu ne poate mulţumi. Ea ar fi adevărată în cazul unor cîini turbaţi, care, la un moment dat, scapă, brusc, de sub control, dovedind că stăpînul care-i ţinea în lesă a slăbit şi nu mai are putere asupra lor. Dar, aşa cum am explicat mai sus, lucrurile se întîmplă cu totul altfel într-o ierarhie tradiţională. Ea poate întra în declin şi poate fi răsturnată doar în clipa cînd individul degenerează, folosindu-şi libertatea funciară pentru a nega Spiritul, pentru a refuza orice referinţă superioară şi pentru a trăi "doar pentru sine însuşi". Atunci, legăturile sînt în mod fatal rupte, iar tensiunea de ordin metafizic ce garantează unitatea organismului tradiţional este slăbită, energiile individuale încep să-şi iasă din rost, iar, în cele din urmă, acţionează haotic. Vîrfurile rămîn, desigur, pure şi inviolabile, dar restul – care, în fond, depinde de ele – formează acum o avalanşă, o masă ce şi-a pierdut echilibrul şi se află în cădere liberă, la început imperceptibilă, dar accelerînd treptat către văile cele mai adînci. Acesta este secretul decadenţei şi al revoluţiei. Europeanul a început prin a ucide ierarhia ÎN SINE ÎNSUŞI, extirpîndu-şi acele posibilităţi lăuntrice care formau temelia ordinii, ce va fi apoi distrusă şi în exterior.
Potrivit religiei creştine, Căderea Omului şi Revolta Îngerilor sînt atribuite liberului arbitru. E vorba tot despre înspăimîntătorul potenţial al omului de a-şi folosi libertatea pentru a distruge spiritualitatea şi de a interzice accesul la orice i-ar asigura o valoare supra-naturală. În spatele celor mai variate forme de gîndire şi acţiune anti-tradiţională, individualistă, umanistă – pe scurt, "modernă" – se află o decizie de ordin metafizic. Această decizie este singura cauză pozitivă şi decisivă care a dus la decadenţă şi la distrugerea Tradiţiei. 
Doar astfel vom înţelege cu adevărat sensul acelor legende despre conducători misterioşi care există "dintotdeauna" şi nu au murit niciodată (umbre ale Împăratului adormit de sub muntele Kyffhaeuser!). Asemenea conducători pot fi redescoperiţi numai în clipa cînd cineva este împlinit din punct de vedere spiritual şi a trezit în sine o calitate comparabilă cu însuşirea metalului care SIMTE instantaneu "magnetul", se orientează şi se mişcă neabătut spre el. Pentru moment, ne vom rezuma la această aluzie. O analiză exhaustivă a legendelor de acest gen, care provin din cele mai vechi surse ariene, ar depăşi cu mult intenţiile acestui eseu. Ne vom opri, poate, cu altă ocazie asupra tainei care face posibilă reconstrucţia, asupra "magiei" capabile să restaureze legătura dintre masele decăzute şi piscurile care există încă, imuabile, solitare şi nevăzute, acolo, sus...

Traducere de
Marian STAN


[1] Joseph Arthur, Comte de Gobineau (1816-1882), romancier şi eseist francez, teoretician al primatului rasei ariene (exploatat pro domo de ideologii nazismului), autor al celebrului Eseu asupra inegalităţii raselor omeneşti (1853-1855; o traducere românească a apărut în 2002 la Editura Antet din Bucureşti, în condiţii subculturale). [Nota Blog] 
[2] Autor tradiţionalist şi de dreapta, dar necreştin, Evola trebuie citit şi valorificat cum grano salis. [Nota Blog]

* Julius Evola, "Taina decadenţei" (traducere de Marian Stan), în Puncte cardinale, anul XVIII, nr. 6/210, iunie 2008, p. 13 (rubrica "Sic cogito").


Cea mai cunoscută carte a lui Evola (ed. 1998)


Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – "Cine se teme de naţionalism?" (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (III) – "Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (IV) – "Fiziologia trepăduşului" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (V) – "«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (VI) – "Necesara despărţire a apelor" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VII) – "Distincţii necesare" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – "Spiritul viu al dreptei" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (IX) – "Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară" (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (X) – "Necesitatea unei viziuni de dreapta..." (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (XI) – "Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XII) – "Confruntarea dintre Memorie şi Uitare" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – "Martin Luther şi evreii..." (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – "Dreptatea d-lui Pleşu" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XV) – "Pe marginea unei decepţii" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – "Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – "Viaţa – proprietate de stat" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – "Sensul unităţii creştine" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – "Căderea Cuvîntului în cazuri" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XX) – "O reacţie a d-lui Patapievici" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – "San Juan de la Cruz: Romances" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – "Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – "Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – "Iarba verde de acasă…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – "Doar o vorbă să-ţi mai spun…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – "«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – "Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – "Între zoón politikón şi homo religiosus" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – "Apocalipsa şi ştiinţa" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – "Stafia comunismului la Paris"   (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – "«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – "Falimentul speranţei" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – "Masoneria şi organizaţiile internaţionale" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – "Ispita «iubirii»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – "Apostrof-area ca asasinat moral" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – "Fabulă cu trandafir" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – "Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – "Aspecte ale dialogului religie-cultură…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – "Puncte cardinale 100": "La aniversară", "Măcel de Buna Vestire", "Marginalii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – "Cronica unei gafe editoriale" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XL) – "Epica Holocaustului…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – "Lecţia americană" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – "Demonizarea Americii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – "«Dictatura bunului simţ»…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – "În sfîrşit, Acasă…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – "Anul Eminescu", "Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – "Cine eşti dumneata, domnule Neştian?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – "Demitizarea" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – "Maxime Egger: Cum am devenit ortodox" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – "Marea iertare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (L) – "Maica Mihaela" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LI) – "Un luceafăr pe columna cezarilor" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – "Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – "Supără realitatea sau formularea ei?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LV) – "Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – "Odihna de Eminescu" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – "Mesianismul Dreptei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – "Misiunea românilor în istorie" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – "Obligaţiile unei conştiinţe morale" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LX) – "Naţionalismul şi România de azi", "Menirea generaţiei noastre" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – "Lichidarea unei legende" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – "Pentru o Europă unită a naţiunilor" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – "Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – "Despre a fi altfel" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – "Pentru un naţionalism european" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – "Caracterul naţional al Ortodoxiei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – "Un evreu renegat avertizează America" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – "In memoriam: Horia Bernea", "Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – "Europa lui Hristos" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – "Ziua judecăţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – "Interviu cu istoricul Neagu Djuvara" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – "Elitele şi partidele politice" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – "Revolta «omului recent»" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – "Naţionalism şi democraţie" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – "Perversiunea naţional-comunistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – "Isteria antifascistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – "Moştenirile lui Horia Bernea" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – "Veşti triste din Spania" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – "Mai bine prea tîrziu decît niciodată!" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – "Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – "Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – "Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – "Cultul monştrilor" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – "Nu-i pace sub măslini..." (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – "Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – "De la vulgaritate la perversiune" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – "Dimensiunea cosmică a dorului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – "Călătorie în «buricul pămîntului»" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – "Taina fratelui" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XC) – "Conceptul de medicină creştină" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – "Cazul Paulescu văzut cu ochii altora" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – "Political correctness?" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – "Tîlcuirea patristică a Psalmului 50" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – "Un clown pentru Nobel?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – "Chilia isihastului în lume" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – "Paul Goma «antisemit»?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – "Catedrala Mîntuirii Neamului..." (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – "Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – "August roşu: circ fără pîine" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (C) – "«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CI) – "Erosul care mişcă lumile" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CII) – "Sfinţita rugăciune" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – "Păcatul lui Onan" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – "Dante, Infernul, Cîntul XXXIV" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CV) – "Acatistul Sfinţilor Români din închisori" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – "Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – "Tentative de purificare" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – "La despărţirea de Papa Ioan Paul II..." (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – "Cine a fost Teodor M. Popescu?" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CX) – "Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXI) – "Cultul eroilor la români" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXII) – "Miza unui linşaj mediatic" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIII) – "Biblia lui Robespierre" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIV) – "Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXV) – "Împotriva falsului ecumenism" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVI) – "De la Facere la Apocalipsă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVII) – "O uşă interzisă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVIII) – "Pe marginea unei blasfemii" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIX) – "Un portret al Căpitanului la copilărie" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXX) – "«Am vrut să-l împuşc pe Ceauşescu»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXI) – "Ciobanul şi «futelniţa»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXII) – "Luciferismul de larg consum" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIII) – "Adevărata dramă de la Petru-Vodă" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIV) – "În jurul unei neînţelegeri" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXV) – "Ofensiva homosexualilor" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVI) – "Ultima biruinţă a lui Ştefan cel Mare" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVII) – "«Sfîntul» Mişa din Clejani" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVIII) – "Memento Gulag în Vendeea" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIX) – "La plecarea dintre noi a Părintelui Calciu" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXX) – "Tinereţe fără bătrîneţe" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXI) – "O nouă carte la Editura Puncte Cardinale..." (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXII) – "Despre poziţia Bisericii faţă de stăpînire" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIII) – Două traduceri din Annick de Souzenelle (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIV) – "Suferinţa ca binecuvîntare" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXV) – "Cele trei atacuri ale diavolului asupra lui Hristos" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVI) – "Luciferismul în ţara lui Caragiale" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVII) – "Sperietoarea şi modelul" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVIII) – "José Antonio Primo de Rivera..." (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIX) – "(De) ce uită Occidentul?" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXL) – " Principale diferenţe între Catolicism şi Ortodoxie"; "O istorisire de demult..." (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLI) – "Poezia carcerală (1): Valeriu Gafencu" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLII) – "Adevăr, Biserică, ecumenism" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLIII) – "De la un tînăr cititor al Punctelor cardinale" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLIV) – "Poezia carcerală (2): Radu Gyr" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLV) – "Paul Goma – lupul singuratic" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLVI) – "Biserica şi Securitatea" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLVII) – "Poezia carcerală (3): Nichifor Crainic" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLVIII) – "De la ecumenism la apostazie" (2008)

1 comentarii:

La 15/2/15 5:12 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Este pagan ca Guenon, dar nu si profund ca el. Daca nu ar fi relatia lui cu Codreanu, mi-ar fi foarte antipatic.

M. B.

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire