vineri, septembrie 12, 2014

SANDU TUDOR LA «GÂNDIREA»

SUMARUL BLOGULUI


Versurile lui Sandu Tudor reproduse mai jos (dar cu ortografia blogului), niciodată apărute în volum, au fost dez­gropate din paginile revistei Gândirea, unde viitorul corifeu al “Rugului Aprins” a cola­borat ani de-a rîndul, fiind receptat de critica şi istoria literară ca unul dintre “orto­doxiş­tii” reprezentativi, atît în sens bun (valorificarea creatoare a Tradiţiei), cît şi în sens rău (un anume manierism folclorico-religios, necruţător ridiculizat de un G. Călinescu sau de un E. Lovinescu). Dincolo de lungimi (care ţin de o altă vîrstă a poeziei), Sandu Tudor are remarcabile accente lirice de misticism vizionar, fie pe linia cultă a unui neoromantism bizanti­ni­zant (ca în “Ultima auzire…”), fie în prelungirea folclorului de tip ritual (ca în “Variantă de bocet…” – prelucrare cultă a vechilor “cîntece de ziori”), fie sub tentaţia unui hermetism mistico-poetic cu acuităţi expresive de talie argheziană (ca în “Roata întraripată” – specie de artă poetică a lo divino, amintind de faimoasele glose extatice ale Sfîntului Ioan al Crucii). (R. C.)


ULTIMA AUZIRE
a unui cuvios pe năsălie,
gata întru adormirea sub glie

Omul vorbind cu sine prin glasul minţii lui

Aud în bănuială de umbră pămîntească
paşi străvezii, zvonire de unde de lumină
pe domnul [?] meu mergîndu-şi sunarea lor cerească,
vestirea Dimineţii ce-n veacuri va să vină.

Glasul întîiului străin purtător de pală de foc: Mihail

În clipe mici răsună a voastră zi de humă
de n-auziţi tăişul de limpezimi de spadă
ce peste voi ridică Pronia ce mă-ndrumă
cînd Cartea Tainei lasă şapte peceţi să-i cadă.
Eu suflu cea din urmă scînteie de pe vatră
în flăcărări de aripi să baţi în vîntul Morţii
şi spulberat cu trupul spre baştina de piatră
s-aştepţi sub talpa Crucii sunînd deschisul porţii.

Alt glas de străin cu mîini aducătoare de har: Rafail

Cu palme desfăcute, liturgică strigare,
din inima Troiţei cer har să-ţi izvorască
prin oase cuvioase bine mirositoare
oloi preasfînt din care să se tămăduiască,
sub jeluiri de clopot, prohod de toacă-n lemne,
lunatecii tristeţii, fecioarele nebune,
cei ce mai au credinţă în visuri şi în semne
într-o năstrapă de-aur în mir să mi te-adune.

Glasul străinului mezin ce ţine floarea de crin: Gavriil

A treia zi voi merge întru Bună-Vestire
la ceia ce turna-vor spre tine greu pămînt,
voi duce crinul proaspăt cu lujerul subţire
din pieptu-ţi de călugăr crescut prin giulgiul sfînt.
Mirozna lui din moarte suind prin floarea-naltă
peste simţiri va trece, spre dincolo de viaţă,
pre cei rămaşi în urmă sub zarea ceastălaltă
nădăjduind Ajunul sfintei Schimbări la Faţă.

Omul dondăneşte iar cu glasul minţii lui

Ce ochi au cei trei îngeri ce-i ţine-n foc făclia!
Oglinzi de veşnicie prin cari strevăd deplin.
Aş vrea să ţip. Văd umeri purtîndu-mi năsălia.
Daţi paloşul! Năstrapa! Daţi lujerul de crin!
Scobor la fund. Vin bulgări. Pe piept simt toată glia.

(Gândirea, anul IX/1929, nr. 1-2, pp. 13-14)


VARIANTĂ DE BOCET 
LA ZORII ZILEI

Bocitoarele:

Zorilor, surorilor,
vraja albă-a florilor,
zînelor cu ochi de rouă,
cu trup de lumină nouă!
Ca zmeoaicele nebune
ridicaţi-vă pe lume
din cereştile fîntîni
cu ulciorul zilii-n mîini.
Treceţi geana nopţii-n pripă,
suiţi zarea în aripă.
Vă zoriţi pe roţi de vînt
de ziliţi peste pămînt,
să se-oprească-n drum de cer
fata răposată ieri.
Prindeţi sufletul cu voi
şi-l întoarceţi înapoi,
aci-n lumea luminată
de Dumnezeu bun lăsată,
la miros de brazdă crudă,
la păduri cu umbra udă,
la arşiţa-n plin de soare,
şi la apa curgătoare,
şi la poama grea din pom,
şi la dragostea de om.
Ce-a rămas pe năsălie
sub priveghiul de făclie
ziua a treia să învie.
Maica Domnului să dea
mersul inima să-şi ia.

Zorile:

Surioare bocitoare,
lacrămi mari de jelitoare,
cîntec de ultimă seară,
plînset de gură amară,
iacă, vezi, noi ne grăbim,
fundul lumii limpezim
cu mir binecuvîntat
vioriu în Revărsat.
Sîrguim pe roţi de vînt
şi dăm ziua pe pămînt,
dar n-am întîlnit pe cer
fata răposată ieri.
Duhul ei fără de samă
a vîslit prin ţări de vamă
cu aripi de zbor înalt
pe tărîmul celălalt.
A trecut demult de noi
şi nu-ntoarcem înapoi,
fiindcă îngerul de foc
ne-a sunat după soroc
făr de preget să zburăm
roua s-o împrospătăm
pe grădini cu pomi în floare
ofiliţi de noaptea mare.

Bocitoarele:

Zorilor, surorilor,
fuiorul culorilor
pe deasupra munţilor,
pe deasupra frunţilor,
cristelniţa zilelor,
beteala copilelor
şi-a miresii ce-a murit
fără ca să fi iubit,
ia-n spuneţi de ce goniţi
şi de ce nu vă opriţi?
De ce zborul vostru harnic
să-şi toarcă firul zadarnic –
păienjiniş argintiu,
borangic pentru sicriu?
De ce fecioara curată
prea timpuriu răposată
în lumină-o rătăciţi
şi mai mult o despărţiţi
de surori ce-n văl îi coasă
lămîiţă de mireasă,
de fraţi sub geana făcliei
păzind veghea năsăliei,
de mama mult mîngîioasă
ce-o cheamă şoptit prin casă
şi tatăl ce-a-nzăpezit
ca un munte gîrbovit?

Zorile:

Surioare bocitoare,
lacrămi mari de jelitoare,
cîntec de ultimă seară,
plînset de gură amară,
iacă, vezi, noi nu silim,
peste lume nu zilim
fuiorul culorilor
pe deasupra norilor,
pe deasupra munţilor,
pe deasupra frunţilor,
ca pe fata cea curată
prea timpuriu răposată
în raze s-o rătăcim
şi mai mult s-o despărţim.
Dară, vezi, ne-am îngrozit
cînd pe ceruri s-au ivit
două stele verzi, cuminţi,
luminiţe de ochi sfinţi,
şi-una s-a şi măcinat
vremea făr să-i fi sunat.

Bocitoarele:

Zorilor, surorilor,
ce stingeţi comorilor
focurile necurate
din gorgane-ndepărtate,
staţi în loc, nu mai ziliţi,
crugul soarelui opriţi,
căci fecioara-aşa curată
prea timpuriu răposată
în lumină stă orbită
şi rămîne despărţită
de tihna umbrei din casă,
de candela cea sfioasă,
de tronul ei ticluit,
de războiu-abia urzit,
de horele nejucate,
de şezători nelucrate,
de fîntîni neîntîlnite,
de aleanuri nedoinite,
de iubiri neîndrăgite,
de văiugi nelăinicite.

Zorile:

Surioare bocitoare,
lacrămi mari de jelitoare,
cîntec de ultimă seară,
plînset de gură amară,
iacă, vezi, noi nu zorim
cerul ca să lîmurim
în cleştar caranfiriu
să răsară soare viu
ca pe fata cea curată
prea timpuriu răposată
s-o oprească-n loc orbită
şi să fie despărţită.
Dar poruncă de-alergat
Maica Domnului ne-a dat,
să-nviem cu vînt jilav
un crin cu lujer bolnav.
Şi-apoi nimănui vreodată
aşa putere nu-i dată
crugul lumii să oprească
pentru jalea omenească.

(Gândirea, anul XI/1931, nr. 4, pp. 163-164)


ROATA ÎNTRARIPATĂ

La-nceput, din dor nespus,
zvîrli-un fir de gînd în sus.
Sui în scări firul subţire
arcuit spre stihuire.
De ai rîvnă, nu rămîi
lîngă gîndul căpătîi.
Zbori cu-aripi de-argint la gleznă
peste apa-ntîi de beznă,
prin hotare-ntunecoase,
moartea simţurilor joase.
Treci departe-albastra valmă
cu luceferi albi în palmă.
Adevărul, noapte dreaptă,
îţi adie tîlcu-n şoaptă.
Intri-n auria Mare
cu dungi roşii cerc de zare.
Pe văzduh Slava se-arată
în icoană ne-nserată
ce-şi ascunde-n strălucire
purpura cea peste fire.
În clipita cînd te-nclini
Chipului Sfintei Lumini
inima vrăjii acele
îţi va tremura-n inele
ritmic cînt de aur vechi.
Un bob de-ai prins în urechi,
ai să pici din nou în humă.
Aci, cu zîmbet de glumă,
baţi o stea în vîrf de munte.
Înţintînd steiul în frunte,
cu scîntei din focul rece
scrii în slova care trece
cu un deget de ninsoare
stihul geamăn care-ţi moare.
Şi-ai rămas sărac şi mut,
fiindcă eşti făcut din lut.
Iar de vrei să mergi nainte,
urci iar Roata-peste-minte,
prin albastrul de smerire
şi prin aur de uimire,
ca să prinzi împurpurat
viaţa versului curat.

(Gândirea, anul XI/1931, nr. 9, pp. 331-332)

2 Comments:

At 12/9/14 10:40 a.m. , Anonymous Alexandru said...

Slabe versuri! Mai ales prima poezie. Nu e de mirare ca un Calinescu l-a "ridiculizat".

 
At 12/9/14 11:08 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu said...

Nu-i ce s-a scris mai bun la "Gândirea", nici ce-a scris mai bun Sandu Tudor însuşi, dar poeziile au importanţa lor istorico-literară şi marchează calea spre Rugul Aprins. (În paranteză fie spus, Sandu Tudor e un poet mai mic decît îl cred sau tind să-l creadă unii, furaţi de "mitul" biografic. Dar e unul dintre acei "minori" peste care nu se poate trece, din motive mai degrabă extraestetice.)

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire