vineri, noiembrie 08, 2013

VALENTIN DAN: FILĂ DE MOLITFELNIC




Molitfă. Bunicului meu

În noapte semnul lui se va trimite. La noapte n-o să fie de visat.
Prin noapte, peste inimi adormite, un pas bătrîn se va purta prin sat.
Nimic de-al locului n-o să îl sîmtă, căci toate-s obosite împrejur
Şi pasul va găsi cărarea strîmtă fără să scoale cîinii-n bătături.
Se va opri abia tîrziu, departe, la marginea pustiului de vieţi,
Acolo unde pietrele nu-s moarte și lemnele stau treze în pereţi,
Acolo unde liniștea-i 'nălţată pe firea tare-a unei lumînări
Ce pîlpîie şi picură-n polată cu preţul răsplătit de aşteptări,
Acolo unde noaptea sîngerează, în casa celui mai bătrîn din sat,
A ultimului drept rămas de pază, a ultimului care n-a uitat.
Supus de timp, i-s oasele cărunte și urma lor se-ntinde palidă,
Și timpu-i este-n urmă cît un munte pe care,-n vîrful lui, bătrînul stă.
La el veni-va, ca de pe coclauri, și numai lui i se va arăta,
Dar, din puterea întîlnirii, aur va curge-n lumînare. Şi în ea
Vor străluci cîntările cîntării, căci, cald, fierbinte, întîlni-se-vor
Un om de lut cu cremenea iertării și tatăl viu cu fiul muritor.
Şarpele casei îşi va da suflarea, iar răsuflarea lui va curge-n rai
Şi-aşa bătrînii-şi vor urma cărarea, purtînd acelaşi chip şi-acelaşi strai.
Şi, ca-ntr-un dor, ca legănați pe braţe, îmbrăţişaţi de umbră, luminoşi,
Bătrînul pe bătrîn o să-l înalţe și moşul se va rezema de moş.
Apoi se vor desface din strînsoare și cel din noapte-i va săpa mormînt,
Lăsînd tăria desluşirii mare să odihnească omul pe pămînt.

Şi vor vedea, cînd fi-va adormirea, cei care-i vor închide ochii-n zori
Bătrînul satului purtînd privirea Bătrînului stăpîn al tuturor.

Valentin DAN


0 Comments:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire