joi, martie 08, 2012

INTERMEZZO LIRIC: CÎNTECE DE MILA LUI DUMNEZEU

SUMARUL BLOGULUI



CÎNTECUL SĂRMANEI VERONICA

De mila ta mă doare suflarea pusă-n mine:
nu meritai atîta tristeţe grea şi chin!
Sub crucea ta cu tine deodată mă înclin
şi îţi întind năframa iubirii, să te-aline.

Mă-ntreb, eu, păcătoasa şi proasta între proaste,
cînd tu eşti totul, Doamne, la ce ţi-a trebuit
să te încurci c-un şarpe la sînul tău hrănit
şi gata să te-mpungă cu lancea limbii-n coaste?!

Mă uit cum laşi în urmă năframa-n colb să cadă
şi iei pieptiş Golgota, cu tălpi de carne vie,
pe cînd se umflă gloata din părţi, ca o stihie
asupra ta scuipatul potop să şi-l sloboadă…
Ridic din drum năframa şi-n chipul dureros
Iisus e-ntreg, dar unde anume e Hristos?...


CÎNTECUL DREPTULUI NICODIM

Cînd moartea sus pe cruce te paşte de istov
şi zgîrci cu zgîrci te pradă a robilor durere,
mă-ntreb de nu te-ajunse, cu propria-ţi putere,
blestemul de pe urmă cel nerostit de Iov…

Căci cum pe om îl mustră al conştiinţei glas,
şi Dumnezeu îşi are mustrarea lui de sine,
şi de-a bătut cu răul voind să facă bine,
cu plata niciodată datornic n-a rămas.

Şi dacă tu eşti Fiul, şi-s una Fiu şi Tată,
şi n-a fost vină-n tine, cum ucenicii zic,
şi dacă Domnul este dreptate-adevărată,
ce neplătit nu lasă de felul ei nimic,
atunci se face astăzi, pe Căpăţînă sus,
lui Iov de altădată dreptate prin Iisus.


CÎNTECUL SUTAŞULUI BĂTRÎN

Rămas mereu mai singur, ascult cum timpul toarce
şi nu mai am ce petec la vise să mai pun…
Pe limbă-mi stă cuvîntul, dar nu ştiu la ce bun,
cînd lumea surdă-n somnul căderii ei se-ntoarce…

Pe mine nu mă prinde nici somnul greu măcar,
ci-aşa-s de treaz că văzul din ochi în ochi mă doare
şi sufletul mi-atîrnă zbicit de mădulare,
cum stă să pice, toamna, frunzişul tot mai rar.

Aud cum vine vîntul din nordurile pure
şi cum îngheaţă-n osii cumplita sorţii roată,
pe cînd întind spre ceruri o dreaptă descărnată,
pe Dumnezeu rugîndu-l de sine să se-ndure,
căci dacă sub osîndă stă veacul la apus,
înseamnă că degeaba s-a răstignit Iisus…

Răzvan CODRESCU

3 comentarii:

La 9/3/12 10:41 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Frumoase poezii!

 
La 10/3/12 7:59 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Parca adie o umbra de paganism...

 
La 10/3/12 8:20 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Vedeţi-vă de treabă: umbra nu adie!
Iar personajele - vocile (Veronica, Nicodim, Sutaşul)- sînt timpurii şi nu aşa de lămurite, poate, ca noi, după 2000 de ani...

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire