DE SĂPTĂMÎNA VIITOARE, ÎN LIBRĂRII

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

În sfîrşit, o dată cu dezgheţul, a sosit de la Iaşi (unde s-a tipărit) şi a intrat în difuzare a doua ediţie a cărţii mele În căutarea Legiunii pierdute (Ed. Christiana, Bucureşti, 2012, 394 pagini, format 13/20, preţ: 25 lei noi) Reproduc mai jos – mai ales pentru lămurirea raportului între cele două ediţii - “Cuprinsul” volumului, “Cuvîntul înainte la ediţia a doua” şi “Argumentul” iniţial. Cartea se poate procura şi prin poştă, recurgînd la serviciile Societăţii de Difuzare S. C. SUPERGRAPH S.R.L., Str. Ion Minulescu 36, sector 3, Bucureşti, cod 031216; tel.: 021/320 61 19; fax: 021/ 319 10 84; e‑mail: editura@sophia.ro). A se vedea, pe acest blog, şi următoarele postări puţin anterioare: Cu «căciula» dinainte..., Evola despre Codreanu şi Pseudomorfoze contemporane ale dreptei. (R. C.)

Corneliu Codreanu

Cuprins

Cuvînt înainte la ediţia a doua – pag. 9
Argument – 11

I. Repere istorice
Codreanu şi “fenomenul legionar” – 15
Taina jertfei: cazul Moţa-Marin – 55
O tragedie perpetuă: cazul Nicolae Iorga – 119
Poezia lui Radu Gyr sau testamentul unei generaţii – 129
Petre Ţuţea: o consemnare – 145
Intermezzo: mic eseu despre duel – 153
Claudio Mutti, legionarismul şi cazul Mircea Eliade – 159
Istorie şi istoriografie: o altfel de docta ignorantia – 169
Naţionalismul românesc în context european:
ipostaze istorice şi provocări actuale – 177

II. Polemici actuale
Scrisoare deschisă către bătrînii legionari (1992) – 189
Dreptatea d-lui Pleşu – 197
Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate – 207
Un om necăjit: cazul H.-R. Patapievici – 217
O reacţie a d-lui Patapievici – 223
Întoarcerea Marelui Inchizitor – 233
Cum am devenit “antisemit”! – 239
Legionarism şi creştinismn:
note pe marginea unei polemici – 249
Pseudomorfozele contemporane ale dreptei – 271

III. Dosar bibliografic
Lămuriri preliminare – 287
1. Literatura legionară – 295
1.1. Literatura clasică – 295
1.2. Literatura exilului – 306
1.3. Literatura “de sertar” şi postcomunistă – 321
2. Referinţe româneşti – 333
3. Referinţe străine – 353

IV. Anexe: Două întîlniri la Casa Verde
Întîlnirea David Şafran – Corneliu Codreanu – 375
Întîlnirea Julius Evola – Corneliu Codreanu – 385

În loc de încheiere: De Deo et de mortuis – 391

Ionel Moţa şi Vasile Marin

Cuvînt înainte

la ediţia a doua

Prima ediţie a acestei cărţi – demult epuizată – a apărut în anul 2001, în colecţia F.I.D. (“Fapte, Idei, Documente”) a Editurii Vremea din Bucureşti, cu sprijinul Ministerului Cul­turii şi Cultelor din România, ceea ce pe unii i-a iritat peste măsură, cum a fost cazul d-nei Gabriela Adameşteanu, în pa­­gi­nile revistei 22. Alţii au reuşit să reacţioneze firesc, ca de pildă d-l Dan C. Mihăilescu, care a prezentat-o în cadrul e­mi­­­­siunii “Omul care aduce cartea”, cu aprecieri şi cu rezer­ve. Publicul pare să fi primit-o cu interes, ceea ce m-a încu­rajat în pregătirea unei noi ediţii, revăzute şi adăugite.

În această a doua ediţie, cartea aproape că şi-a dublat di­mensiunile. Texte noi au fost incluse în secţiunile “Repere istorice” [1] şi “Polemici actuale” [2], iar la sfîrşit am adăugat o sec­ţiune de “Anexe” [3]. “Dosarul bibliografic” a fost substan­ţial îmbogăţit şi adus la zi.

Am păstrat ca atare “Argumentul” primei ediţii, precum şi mărturisirea – De Deo et de mortibus – inclusă acolo “în loc de încheiere”.

Criza economică pe care o traversăm – şi care e o cruce din ce în ce mai grea pentru lumea publicistică şi editorială – m-a determinat să-mi înfrîng ispita de a introduce în ediţia de faţă (şi aşa destul de voluminoasă) alte cîteva texte de­spre care cred că i-ar fi sporit interesul (mai ales în secţiunea de “Anexe”) şi, în general, să mă mulţumesc cu nişte con­diţii editoriale ceva mai modeste.

Pentru alte cîteva precizări necesare înaintea lecturii, îi trimit pe cititori la “Argumentul” iniţial al cărţii.

Le mulţumesc tuturor celor ce mi-au comunicat obser­vaţiile lor utile pe marginea primei ediţii şi, îndeosebi, celor ce – din ţară sau din diaspora – m-au ajutat la completarea sec­ţiunii bibliografice. Mulţumiri se cuvin şi primilor edi­tori [4] (care au avut ideea cărţii şi m-au stimulat s-o alcă­tu­iesc), precum şi actualilor colegi de la Editura Christiana, care mi-au fost încă o dată aproape, cu toată răbdarea şi în­ţelegerea. Îndatorat îi rămîn şi d-nei Larisa Barbu, ca­re s-a o­­­­cu­pat de austera copertă.

Sper ca această nouă ediţie să-i ajute, mai ales pe cei mai tineri, să separe mai lesne grîul de neghină, atît în ce priveşte trecutul, cît şi în ce priveşte prezentul lumii româ­neşti. Cu neghina ştim ce e de făcut (“se alege şi se arde în foc”); rămîne de văzut ce şi cît vom mai fi în stare să facem cu partea de grîu curat.

Răzvan Codrescu

13 ianuarie 2012

[1] “O tragedie perpetuă: cazul Nicolae Iorga”, “Petre Ţuţea: o con­sem­na­re”, “Intermezzo: mic eseu despre duel”, “Claudio Mutti, legi­o­na­rismul şi cazul Mircea Eliade”, “Naţionalismul românesc în context european: ipostaze istorice şi provocări actuale”. În mod excepţional, unul dintre textele iniţiale (“Istorie şi istoriografie…”) a fost redus la pri­­ma lui parte (“Lumina vine de la Răsărit”), partea a doua (“Cît de negru este roşul?”) părîndu-mi-se, după atîţa ani, redundantă. Redun­dant mi s-a părut în economia cărţii şi istoricul tentativelor postcomu­niste de dreapta, la care am renunţat de tot (mai ales că între timp l-am introdus, actualizat pînă la data respectivă, în structura altui volum: Car­tea îndreptărilor. O perspectivă creştină asupra politicului, Editu­ra Christiana, Bucureşti, 2004).

[2] “Întoarcerea Marelui Inchizitor”, “Cum am devenit «antisemit»!”, “Legionarism şi creştinism: note pe marginea unei polemici”, “Pseu­do­­morfozele contemporane ale dreptei”.

[3] Două mărturii ale unor personaje diametral opuse – un tînăr fiu de rabin (David Şafran) şi un mai vîrstnic “tovarăş de drum” al fas­cis­mului italian (Julius Evola) – despre întîlnirea lor cu Codreanu, la Ca­sa Verde (primul în ianuarie 1937, al doilea în martie 1938).

[4] D-na Silvia Colfescu şi d-l Nicolae Henegaru.

Generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul

Argument

Am adunat în cartea de faţă, la solicitarea Editurii Vre­mea, o parte din paginile pe care le-am consacrat, în ultimii zece ani, controversatei probleme a legionarismului, atît ca fapt istoric, cît şi ca provocare actuală.
Unele texte au rămas în forma lor iniţială (cîteva regă­sindu-se şi-n ţesătura altor volume [1]), altele au fost revizuite şi adăugite, mai ales sub raport bibliografic. Micul articol-eseu “Taina jertfei” [2] a fost aici considerabil dezvoltat, trans­formîndu-se într-un studiu monografic (cel mai complet de pînă azi, din cît am cunoştinţă) despre Moţa şi Marin în con­textul românesc şi european al epocii. Textul despre Radu Gyr [3] vede acum pentru prima oară lumina tiparului.
Am împărţit materia în două secţiuni ce se impuneau aproape de la sine: una inevitabil mai extinsă, “Repere isto­rice” (dar şi istoriografice, după cum se va vedea), cealaltă mult mai redusă, “Polemici actuale” (aici problema legio­nară fiind discutată în cadrul mai larg al coagulării unei noi drepte creştine româneşti, deocamdată firavă şi neconvin­gă­toare). Am socotit util să adaug, pentru cei eventual intere­saţi, şi un “Dosar bibliografic” (care acoperă, dar şi depăşeş­te bibliografia de bază a acestei cărţi).
Încerc, şi pe această cale, să provoc o abordare onestă şi destresată a unei factologii şi problematici complexe, con­vins că legionarismul a avut şi mari păcate, dar şi destule vir­­­tuţi, şi că el este în orice caz – fie că ne place, fie că nu – in­se­parabil legat de istoria şi spiritualitatea românească a se­colului XX. Fără să-l consider reiterabil ca atare, cred că sîn­­­­tem datori cu corecta lui evaluare, acordîndu-i importanţa pe care o reclamă orice mare lecţie a Istoriei. Dincolo de ori­ce angajament ideologic, proporţiile martirajului legionar – pe scena politică, pe front, în lagăre, în închisori – ar trebui să constituie o problemă de conştiinţă naţională şi creştină, mai ales într-o vreme dezafectată ca a noastră, cînd nimeni nu şi-ar mai da viaţa pentru nimic…
Pe de altă parte, sper că, adunate la un loc, aceste texte vor convinge pe orice cititor rezonabil şi onest, român sau neromân, că eu nu sînt (cum “mi s-a strigat” prin presă sau pe aiurea) nici un apologet necondiţionat al vechiului le­gionarism, nici un propagandist insidios al nu ştiu cărui legi­o­narism actual. Desigur, este doar o speranţă între altele, pen­­tru că altminteri m-am dezvăţat demult să mai pun la ini­mă strîmbătăţile unei vremi atît de precare, ceea ce m-a şi de­­terminat să includ, la finalul acestei cărţi, o mărturisire cu caracter mai personal (De Deo et de mortuis), cu care m-am simţit dator măcar faţă de o anumită parte din cititorii mei, mulţi sau puţini cîţi sînt.

Răzvan Codrescu 

13 septembrie 2001

P. S. Menţionez că adoptarea ortografiei cu î (cu excep­ţiile cunoscute) reprezintă opţiunea mea, iar nu a editurii, din raţiuni strict filologice, pe care ar fi oţios să le discut a­ici. Politizarea sentimentală sau demagogică a acestei pro­ble­­­­me are în mine un adversar modest, dar ireductibil.

[1] Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate (1997) sau De la Emi­nescu la Petre Ţuţea. Pentru un model paideic al dreptei româneşti (2000).
[2] Apărut mai întîi în revista Puncte cardinale (anul VI, nr. 1/61, ia­nua­­­­rie 1996, p. 1), iar apoi, cu cîteva modificări şi adaosuri, în volu­mul Spiritul dreptei… (pp. 149-153).
[3] Destinat să prefaţeze o traducere sîrbească a cîtorva dintre poemele sale.