Rusia
nu-și cere scuze pentru comunism, nu-l reneagă pe Stalin, nu regretă că a
ocupat Budapesta în 1956 și Praga în 1968, sau, mai recent, Crimeea, nu se
scuză pentru jurnaliștii și opozanții sinuciși
strategic, nici pentru execuțiile opozanților prin UK sau altundeva.
China
nu se scuză pentru minciunile care au dus la epidemia de Covid, pentru
reprimarea manifestanților din Hong Kong, și nimeni nu-i cere explicații pentru
genocidul uigurilor.
Turcia
convertește liniștită Sf. Sofia în moschee, sufocă opoziția, ucide kurzii, dar
nimeni n-o trage la răspundere.
Nici
o țară arabă nu-și cere scuze pentru atentatele comise de resortisanții ei în
numele Islamului, pentru crimele împotriva creștinilor, fie ei copți, nigerieni
sau pakistanezi, sau pentru persecuțiile pe care le îndură propriul popor.
Dictaturi
sinistre mint, ucid, poluează, atentează, infectează, destabilizează lumea, dar
agitatorii stîngiști nu văd decît discriminările imaginare și „injustiția
socială” din lumea liberă.
Numai
europenii, care au dus civilizația peste tot, au construit spitale și școli în
lumea a treia, au trasat străzi și căi ferate, au legiferat împotriva
obiceiurilor barbare (cum ar fi arderea văduvelor în India sau mutilarea
fetelor în Africa), au eradicat boli și au diminuat analfabetismul, au creat
întreprinderi și locuri de muncă în toată lumea, au exportat bunăstarea și
drepturile omului peste tot – numai ei trebuie să-și ceară scuze pentru că
există, pentru că au o istorie (amestecată, cum e istoria), pentru că sînt ce sînt.
În
timp ce Occidentul democratic este somat să se sinucidă pentru vini istorice
reale sau imaginare, satrapiile orientale sînt libere să comită cele mai
sinistre atrocități!
Adrian PAPAHAGI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu