NOI AVEM „DUH”, NU NE TREBUIE „LITERĂ”!
Extensiunea rețelelor de socializare pune tot mai mult în evidență faptul că românii cu nimic nu stau mai prost decît cu scrisul. Cu toate acestea, scriu în draci, care cum apucă, oferind cel mai jenant spectacol al nesimțirii analfabete, ba părînd să aibă chiar voluptatea propriei turpitudini. Să luăm doar un exemplu „la ordinea zilei”: în cîte feluri grafiază românii salutul pascal „Hristos a înviat!”. Va să zică (toate variantele sînt luate de pe Facebook): „Hristos a Înviat!”, „Hristos A înviat”, „Hristos A Înviat!”, „Hristos a-nviat!”, „HRISTOS a ÎNVIAT”. E de mirare că nu apare decît în mod excepțional grafia „Hristos a ânviat!”. Sigur, sînt și alte variații: „Hristos” e uneori „Cristos” sau chiar „Christos”, iar semnul de exclamare cînd e pus, cînd nu, părînd facultativ (uneori se pun două sau trei semne de exclamare: mai bine să prisosească decît să nu fie!). Cea mai răspîndită și mai ridicolă este grafia verbului cu majusculă inițială („a Înviat”, „A înviat”, ba chiar „A Înviat”!), lucru inadmisibil în limba română (dacă nu-i la început de propoziție). Analogia este cu scrierea substantivului cu majusculă inițială - „Înviere(a)” - atunci cînd e vorba de numele praznicului sau de Învierea lui Hristos (spre deosebire de învierea lui Lazăr, să zicem). Analfabetul are impresia că aduce în felul acesta o notă de respect evlavios, ca și atunci cînd scrie, aberant, „Învierea Lui Hristos” (confundînd pe „Lui” ca pronume sau adjectiv pronominal - există, mai ales la ortodocși, uzanța majusculării pronumelor „divine” - cu „lui” ca simplu articol). Se întîmplă des și cu articolul demonstrativ („Ștefan Cel Mare”, „Hristos Cel înviat” în loc de „Ștefan cel Mare”, „Hristos cel înviat”).
Dacă sesisezi astfel de lucruri, devii desigur antipatic, ba chiar „dușman al poporului” (căruia „i se rupe” de gramatică și de ortografie). Te pui cu pietatea populară?! Hai sictir!
Răzvan CODRESCU
P. S.: Despre cealaltă stupiditate din imagine, urarea „Paște fericit!” (aici și cu adjectivul majusculat și pusă, ca o culminație a kitsch-lui, între două ouă cu... iepurași!), am scris într-o altă postare (și tot scriu, de vreo 30 de ani, fără nici un efect, ca și în cazul lui „a trece în neființă”: prostia e îndărătnică și „nu se lasă nici moartă”).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu