Ceea ce se petrece de cîţiva ani cu doamna şi cu cei doi copii Smicală
în Finlanda depăşeşte cadrele normalităţii instituţionale, oricît de strict
croite, încadrîndu-se mai curînd într-un scenariu de groază. Nu cunosc
detaliile cauzei, de unde şi sugestia pentru un editor să adune în volum toate
documentele relevante, tocmai pentru ca publicul larg, dar mai cu seamă
autorităţile române să înţeleagă mai lesne ce se petrece acolo. Pînă să apară
aşa ceva, ceea ce nu mă poate lăsa indiferent este soarta celor doi copii.
Înţeleg că aceştia sînt acum izolaţi nu doar de mama lor, considerată de fostul
soţ dusă cu capul – și dacă nu ești, devii cu siguranţă în asemenea „condiţii“
de viaţă –, dar sînt scoşi şi din circuitul şcolar. Fără a psihanaliza după
ureche şi a judeca pauşal o societate, imaginea este, să recunoaştem, complet
alta decît cea pe care Finlanda o prezintă lumii: emancipată, civilizată,
prosperă, democratică etc. Să internezi nişte copii în căsuţa izolată a unei
babe vrăjitoare – temă predilectă în narativul nordic – pe motiv de apărare a
drepturilor acestora, iată confirmarea ultimă a imposibilităţii metafizice a
unor popoare de a metaboliza Creştinismul! Ideea nu este a mea, ci a lui
Kirkergaard. Cum aceşti copii sînt şi cetăţeni români, întreb (deloc rectoric):
la întîlnirile Consiliilor Europene, de cîte ori a intervenit Preşedintele Iohannis
în favoarea problemei unor concetăţeni aflaţi la ananghie în întunecata
Finlandă? Să fie indolenţă, lipsă de empatie sau pur şi simplu neruşinarea
cuiva care calcă, aşa cum vedem, peste memoria recentă, decupînd doar ce îi
convine, care îşi negociază recunoaşteri simbolice, de carton, în detrimentul
intereselor concrete ale celor care îl votează concret? Pentru moment, singurul
care mai menţine tema actuală, încercînd sensibilizarea opiniei publice şi a
decidenţilor, este episcopul ortodox român Macarie al Europei de Nord. Finlanda
nu intră însă în jurisdicţia lui, această ţară avînd propria Biserică Ortodoxă
locală autonomă. Una peste alta, cazul de faţă reprezintă traducerea infernului
pe finlandeză, iar în ceea ce ne priveşte oferă adevărata măsură a trecerii pe
care o are la ora actuală România în UE. Să se autosesizeze oare noua Procuratură
europeană?
Radu
PREDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu