Din cele pămîntești, că-s după
fire
sau că sînt artă grea de
măiestrie,
nu știu nimic frumos asemeni ție,
minune diafană și subțire.
S-a întrecut pe el divinul Mire
cînd te-a gîndit în sfînta lui
sofíe,
Mireasă a iubirii care-nvie
din orice vis și orice amintire.
Pălește lumea de-albul tălpii
tale
și cerul se smerește de-ochii tăi,
și-o iau din loc stihiile la
vale,
s-astupe groapa îngerilor răi,
ca tu să treci, cu-alaiurile
sfinte,
spre slava rînduită dinainte.
Răzvan CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu