O teamă azi, o
îndoială mîine,
şi trupul
care-atîrnă tot mai greu,
bătut pe crucea
cîntecului meu,
dar fără har de-a
fi nici vin, nici pîine...
Munciți de timp, cu
frigul morții-n vine,
am vrea să fim ce
nu vom fi nicicînd,
căci mor în noi
iubirile pe rînd
și nici credința nu
se simte bine...
Nădejdea-abia de
mai clipește poate,
dar cît e-aievea-n
ea și cît e vis?
Mult ni s-a dat,
dar le-am pierdut pe toate
cînd ne-am făcut de
cap, în paradis!
Tu sfinți din noi
te-ai nevoit a scoate,
dar noi rămînem cei
ce te-am ucis!
Răzvan CODRESCU
Să ne ridicam !.Să nu mai fim cei care L-au ucis!Să ÎL urmăm pe Hristos prin rugăciune și prin faptă....Splendid poemul.Mulțumim cu profund respect .
RăspundețiȘtergere