LA CÎTE GENERAȚII...?

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Discuțiile despre oportunitatea unei eventuale confruntări dialogale între „mut” și „țoapă” nu mi se par doar oțioase (în condițiile în care știm cu toți despre cine și despre ce este vorba), ci de-a dreptul ridicole, avînd în vedere că lucrurile sînt destul de clare după primul tur: bun sau rău, Iohannis va obține în turul al doilea, la un scor mai lejer sau mai strîns, un al doilea mandat prezidențial, orice ar zice unii sau oricît nu le-ar plăcea. Zarurile au fost deja aruncate, iar disputele electorale dintre cele două tururi au tot mai mult aspectul unor aflări în treabă sau al unor crize de frustrare (deopotrivă penibile și sterile). Nici eu nu sînt foarte încîntat de Iohannis (chiar dacă-i apreciez un anume „ambalaj”), nici de cîrdășia lui cu liberalismul de bîlci dîmbovițean (Caragiale e cu noi!), dar dacă alternativa o reprezintă Dăncilă și jegurile ei tutelare, atunci, într-o lume normală la cap, nici n-ar mai trebui să încapă discuție. Ba ar trebui să-I mulțumim în genunchi lui Dumnezeu că ne-a păzit – mai degrabă pe nemeritate – de rușinea de a o avea în fruntea statului pe proasta absolută a țării și a mapamondului (cu prisosință dovedită ca atare) – țoapă, lălîie, agramată, incultă, incompetentă, iar pe deasupra mînjită cu toate dejecțiile penalității ambiante, într-un pseudo-partid de tip mafiot, mai puturos decît smîrcurile de la Căcîna. Dacă asta-i „partida națională”, cum par să pretindă la unison neaoșiștii „roșii” și „verzi”, cărora Sputnik le dă azimutul, atunci eu unul prefer să mă vîndă „nemțălăul” străinătății euro-americane, eretice și capitaliste!

Mă întreb doar retoric ce or aștepta – nu zic mîrla acefală, dar unii care chiar „se pretind” – de la o eventuală confruntare Iohannis-Dăncilă? Să-l bage Dăncilă în buzunar pe Iohannis și să răstoarne soarta alegerilor?! La cîte generații trebuie să fii sifilitic ca să-ți poți imagina așa ceva? Și dacă chiar s-ar întîmpla asta, printr-o minune (a minunilor), cine și ce ar avea de cîștigat? La cîte generații trebuie să fii sifilitic ca să-ți dorești perpetuarea unei puteri care a jefuit și a spurcat tot ce a reușit să atingă, punînd țara pe butuci și prefăcîndu-ne în panaramele sinistre ale lumii civilizate (ajungînd chiar și de rîsul curcilor bulgărești)? La cîte generații trebuie să fii sifilitic ca să nu realizezi, nici în ceasul al unsprezecelea, că Iohannis e ca și ales, iar alternativa – ratată deja, slavă Domnului! – nu-i decît năluca scabroasă a viermilor de closet? La cîte generații..., prostime larvară și deșteptăciune ulcerată? Mai puteți – și mai vreți – să vă vindecați de sifilisul mental al ideologiilor și de visceralitatea resentimentară a marginalității troglodite? Dacă da, realitatea crudă vă așteaptă, vrednici și solidari, la fapte, nu la trăncăneli, într-o țară în care totul este de făcut și pe care Dumnezeu o mai rabdă, probabil, numai pentru morții ei!

Răzvan CODRESCU