Rămași nedeslușiți ca niște rune,
ne facem vad spre veacul de apoi,
sperînd că cerul va citi în noi
mai mult decît pămîntul poate
spune.
Cu multe rele și puține bune,
ne-ncredem milei sfinte amîndoi
și nu privim spre lume înapoi
de teamă că tristețea ne-ar
răpune...
Ce-am fost deja a devenit
poveste,
iar ce vom fi e
taină-nfricoșată...
De vreun folos iubirea ne mai
este
sau stă sub semnul lui „a fost
odată”?
Cînd sîntem sub, e rost s-ajungem
peste?
Și Dumnezeu e drept să nu ne
bată?
Răzvan CODRESCU
E taina -tainelor dragostea .Și sunt tare puțini cei care o trăiesc...cei care chiar au Șansa întâlnirii Celuilalt...restul... trăim improvizația iubirii și durerea dorului naiv ce încă
RăspundețiȘtergereașteaptă...
Respect și recunoștință,domnule Răzvan Codrescu