O
VRAJBĂ DESCUMPĂNITOARE
Scandal... creștinesc, declanșat de d-l Mihai Gheorghiu (lider al Coaliției pentru Familie)! Nu
cred să-i fie ușor cuiva să se pună în pielea mea: după 30 de ani petrecuți (ca
să nu zic sacrificați) pe baricadele mediatice și editoriale ale Ortodoxiei și
ale dreptei creștine (la Puncte cardinale, Rost, Lumea credinței, Fundația
Anastasia, Asociația Christiana sau AZEC**, iar mai recent și on-line) să fiu pus
în situația de a asista la un asemenea spectacol absurd și deconcertant. N-am
vremea (sînt prea ocupat) și nici dispoziția (sînt prea dezgustat) de a redacta
un articol propriu-zis pe această temă, dar reiau selectiv și grupez aici cîteva
dintre comentariile pe care am apucat le postez pe Facebook (și care conturează
– zic eu că îndestul – punctul meu de vedere: și ca intervievat în corpul
volumului Șocul referendumului***, și ca participant la lansarea acestuia****).
„Vi
se pare că v-a luat cineva «jucăreua»? Nici vorbă, domnule Mihai Gheorghiu! Noi
vă prețuim pentru cît v-ați străduit și încercăm să vă înțelegem frustrările.
(În paranteză fie spus: cum să fie o campanie împotriva Bisericii găzduită la
Teologie, deschisă de chiar decanul instituției și moderată de d-l Vasile
Bănescu, purtătorul de cuvînt al Patriarhiei?!)”.
La
întrebarea pusă insinuant de cineva cu privire la realizatorul cărții: „Cine
este Cristian Curte?”, n-am putut răspunde decît: „Sper că nu-i o întrebare
prostească, ci doar una nesimțită”. A te pretinde creștin și a nu fi auzit de
un jurnalist de talia lui Cristian (Cristi) Curte (Radio România Cultural, Formula
AS, Lumea credinței, Lumea monahilor*****, Sfinții Ortodoxiei) este cel puțin straniu (dacă nu
chiar o formă de autism)”. Iar celor care au sărit să țină partea întrebătorului,
desconsiderînd totdeodată vecinătatea dezirabilă dintre credință și cultură, le-am
răspuns: „Desigur, ignoranța e la liber, iar unii cred că e chiar o virtute.
Autismul socio-cultural ca ideal creștinesc! Nu cumva tocmai asta este problema
care ne paralizează și ne dezbină?”.
Unui
amic grăbit să crediteze dezinformarea instrumentată de d-l Gheorghiu, i-am
răspuns: „Ne cunoaștem de ani de zile. Cum credeți că am putea noi (Curte,
Târziu, Bănescu, Lavric sau eu) să fim vrăjmași ai Bisericii?! Cum adică
credeți c-o să vă lămuriți citind? Ce vă așteptați să citiți acolo sau ce
suspiciuni sinistre aveți despre noi?”.
„Iată
de ce lumea ortodoxă românească nu va ajunge niciodată la o unitate
constructivă și de ce referendumul însuși a eșuat în derizoriu! Am ieșit
bolnavi din comunism și ne urîm prietenii mai tare decît ne urîm dușmanii!
Fiecăruia i se pare că Ortodoxia este afacerea lui strict personală sau de
gașcă. Cît de triști trebuie să ne privească marii noștri morți!”.
„Acefalului
nu-i trebuie să citească: are aprioric «tăria opiniunilor» lui!”.
„N-ați
citit cartea. Cum să nu fie criticată manipularea?! Am făcut-o apăsat și pe
larg eu însumi în interviul acordat”.
„Vedeți,
tocmai acesta este mecanismul manipulării: unul spune ceva cu totul fals, iar
altul o ia ca atare, fără să mai verifice. Vedeți înregistrarea video, citiți
cartea, iar apoi încumetați-vă la judecăți! Altminteri riscați să ajungeți
exact în situația absenteiștilor manipulați de boicotaci!”.
„E
un moment foarte trist, oarecum anticipat de discursul laconic și profund amar
al d-lui dr. Pavel Chirilă (pe care nu știu cîți l-au perceput în dimensiunea
lui aproape tragică). Mie pur și simplu mi s-a rupt inima, pentru că este vorba
de unul dintre oameni care, dincolo de vrednicia personală, a crezut cel mai
mult în potențialul creștin al poporului român”.
„Confundați
Ortodoxia cu reprezentanța vremelnică a formei ei instituționale. În general,
discuția se poartă pe deasupra realității și într-o confuzie jenantă de
planuri. Sîntem cu toții ortodocși mărturisitori, dar parcă ne vine greu
să acceptăm asta și ținem să nu avem loc unii de alții. Dușmanii adevărați își
treacă mîinile: întărîtă-i, drace! Îmi pare rău pentru d-l Mihai Gheorghiu că
se află la originea acestui «spectacol» deprimant. Cîtă dreptate aveau
Părinții: mîndria (și frustrările adiacente ei) reprezintă rădăcina tuturor
păcatelor!”.
„Toată
această ploaie de comentarii (în cea mai mare parte penibile, iar unele de-a
dreptul delirante) s-a născut în urma unei dezinformări lansate de un om
frustrat (în asemenea măsură încît nu mai discerne între prieteni și dușmani).
Cine nu-i tîmpit sau rău-voitor, poate (pînă să citească volumul lansat)
să vizioneze înregistrarea lansării și să se dumirească. Prezentarea făcută pe
Facebook de d-l Mihai Gheorghiu este cu totul falsă (înregistrarea e o
evidență). Altminteri, toți cei prezenți l-au tratat cu toată considerația și
i-au subliniat meritele în termeni superlativi”.
„În
intervenția mea de la lansare eu am vorbit despre prostie. Nu credeam să
primesc atît de repede confirmarea…”.
„Eu
unul mărturisesc că nu m-aș fi așteptat, deși m-am lovit de ea în nenumărate
rînduri în activitatea mea publicistică și editorială de 30 de ani, ca prostia «ortodoxă»
să aibă asemenea dimensiuni monumentale și să fie în asemenea măsură corcită cu
abjecția. Mojicia ulcerată a d-lui Mihai Gheorghiu, mai ales așa cum s-a
manifestat pe pagina sa de Facebook (în ovațiile «fanilor» acefali, care nici
măcar n-au fost la fața locului și n-au răsfoit cartea******), a fost ca un revelator
al acestei turpitudini otrăvite, mult peste puterea de imaginație a unei minți
normale. Am ajuns în situația deopotrivă paradoxală și penibilă că marea
problemă a creștinismului nostru ortodox n-o mai reprezintă neortodocșii sau
necreștinii care-l atacă în mod curent și fățiș, ci masa aceasta toxică de
pretinși «apologeți», de agramați habotnici și de nimeni ai maidanelor
virtuale, greu de găsit (sau măcar de închipuit) la un alt meridian! Cum am
putut ajunge într-un asemenea hal de cecitate sinistră, belicoasă și
dizolvantă, e întrebarea care ar trebui să-i ardă pe toți cei ce mai păstrează
un dram de luciditate și de rectitudine. Și e de discutat dacă nu tocmai
această atitudine bolnavă a și dus la nereușita referendumului (atît de dureroasă
pentru toți cei care sînt sau se pretind credincioși).
Observației
legitime a d-nei Manuela Cernat: „Dureroasă si contraproductivă dihonia iscată
între intelectuali de marcă ai unei țări lovite de neo-marxism”, i-am răspuns: „Dureroasă,
contraproductivă și mai ales penibilă, pentru că nu are absolut nici un motiv
serios, în afara sentimentului de frustrare al d-lui Gheorghiu, tradus într-o
percepție total falsă a realității. Din înregistrări se vede bine că nimeni nu
l-a atacat sau nu i-a minimalizat meritele. Iar acuzația de «atac împotriva
Bisericii» este cu atît mai stupidă cu cît totul s-a desfășurat în deplină
armonie, sub moderația teologului Vasile Bănescu, purtătorul de cuvînt al
Patriarhiei Române… Al Pacino, în «Avocatul diavolului»: Vanity, my favorite sin!”.
N-am
de gînd să mă mai implic în aceste polemici oțioase. Rămîn doar cu gustul amar
al unui ortodoxism toxic și decerebrat, care riscă să compromită în ochii
adversarilor (nici mici, nici puțini) și să pervertească iresponsabil
maiestatea unică a Ortodoxiei (fără de care nu vom fi niciodată mai mult decît
niște caricaturi marginale ale istoriei).
Răzvan
CODRESCU
*
Ca și tradiționalismul în raport cu Tradiția, ortodoxismul este în raport cu
Ortodoxia o formă de radicalizare ideologică, sterilă, opacă și inutil
învrăjbitoare. Rugăciunea noastră de căpătîi, în aceste vremuri de cecitate habotnică și de învrăjbiri sinucigașe, s-ar cuveni să fie: „Scapă, Doamne, Ortodoxia de ortodoxism”.
** Asociația Editorilor și Ziariștilor Creștini (căreia i-am fost vice-președinte), inițiată de jurnalistul creștin Răzvan Bucuroiu și care a fost destul de activă prin anii 2007-2009.
*** Cristian Curte, Șocul referendumului, Interviuri, Editura Rost, București, 2019.
**** Pe 26 niembrie 2019, în Sala „I. G. Coman” a Facultății de Teologie „Patriarhul Iustinian” din București. avîndu-l de față de părintele profesor dr. Ioan Moldoveanu, decanul instituției.
***** Al cărei redactor-șef este de ani întregi.
****** Ce poate fi mai suspect decît să-ți sară în apărare un Victor Roncea, campionul sinistru și semidoct al mistificărilor din presa românească, făcînd din abjecție pariul vieții lui?!
Înregistrarea VIDEO a lansării.
Sfântul discernământ...bătălia e grea ,e cu duhurile...dar păstrăm nădejdea limpezirii lăuntrince ...dar și pe cea a neamului nostru atât de lovit.Respect,domnule Răzvan Codrescu.Respect,domnule Claudiu Târziu.Respect și recunoștință tuturor celor ce gândesc și acționează ,în acest amurg de lume,ca dumneavoastră. Slăvit fie Hristos cel Înviat!
RăspundețiȘtergere