ADRIAN PAPAHAGI ȘI FAIR PLAY-UL*
„Robert Fischer, unul din cei mai mari campioni de șah
din istorie, a fost invitat o dată să facă reclamă la un pian Steinway în
schimbul unei mari sume de bani. Deși provenea dintr-o familie săracă și se
afla în criză financiară, Bobby a refuzat, spunînd că este greșit să promoveze
un instrument la care nu știe să cînte.
Marele fotbalist Pelé a marcat din greșeală un gol cu mîna, dar a mers imediat
la arbitru, rugîndu-l să invalideze golul. Arbitrul
l-a refuzat, spunîndu-i: «Tu ești aici să joci, eu sînt aici să arbitrez».
[…]
Fair play-ul este deci posibil. Oamenii care greșesc își
pot mărturisi eroarea, iar cei cărora li se oferă avantaje nemeritate le pot
refuza.
Însă nu întotdeauna se întîmplă așa. Uneori este nevoie
de cineva să semnaleze impostura.
Să dăm Cezarului ce este al Cezarului și să recunoaștem
că fără intervenția clară, promptă, documentată și fără echivoc a profesorului
Adrian Papahagi, reclama la «libertate» de la e-mag, care se baza pe o crasă nepotrivire între
mesaj și purtătorul acestuia, ar fi trecut probabil neobservată.
Procedînd astfel, domnul Papahagi și-a riscat pierderea
simpatiei de care se bucura în anumite medii intelectuale, atrăgîndu-și și un
val de mînie proletară din partea… cui credeți? Nu a celor pe care îi numim azi
«ciuma roșie», ci mai degrabă a apostolilor «progresului» –
Caramitru, Hodor, Tismăneanu etc.
Nu sînt de acord că a fost vorba de un atac la persoană
asupra unui «om bătrîn», cum intervenția a fost prezentată de aceștia. Nimeni nu
i-a contestat domnului Șora cariera sau meritele culturale. Dar dacă dorim o
lume bazată pe adevăr, nu putem să închidem ochii la impostură.
Nu poți să îl prezinți pe un Mihai Șora ca pe o victimă a
comunismului. Dînsul a fost orice altceva, dar nu o victimă.
Revenind la exemplele din sport, nu poți accepta un gol
din offside numai pentru că a fost marcat de vedeta locală.
Or, aici a fost offside clar, băieți! Acceptați verdictul
arbitrului! Mulțumim Adrian Papahagi pentru atitudine!”. (Gabriel Purcarus)
* Text preluat de pe pagina de Facebook a prietenului
Gabriel Purcăruș. Textul de pe a doua ilustrație îmi aparține. (R. C.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu