Oligofrenia românească nu poate ieși din această dilemă!
Nu-i singura, de altfel. Există multe alte dileme „cronicizate” de pronunțare și/sau grafiere:(fără legătură cu aromânii): Alexandru Moruzzi sau Moruzi? Mihail sau Mihai Eminescu? Mateiu sau Matei Caragiale? Dumitru Stăniloaie sau Stăniloae? Octavian Páler sau Palér? Klaus Iohanis sau Iohannis? - etc., etc. Nu mă mai mir că în facultate aveam un coleg care lui Nóica îi spunea Noíca, nici că astăzi (nu fără „complicitatea” purtătorului) numele de familie al d-lui Teodor Baconsky/Baconschi apare grafiat în toate felurile (Bakonsky, Baconski, Bakonski, Bakonschi...). Cînd chiar mass-media, oficialitățile sau edilii se află - cu toată seninătatea oligofreniei - într-o asemenea confuzie, ce pretenții să mai ai de la „publicul larg”?
Oligofrenia a intrat deja în „specificul național”. Iar de condus ne conduc oligofrenii votați de oligofreni. Prima oligofrenă a țării s-a și înscris, cu voie de la partid, în cursa prezidențială. Tinde să devină o minune că mai reușim, cumva, să ne spunem pe nume...
Oligofrenia a intrat deja în „specificul național”. Iar de condus ne conduc oligofrenii votați de oligofreni. Prima oligofrenă a țării s-a și înscris, cu voie de la partid, în cursa prezidențială. Tinde să devină o minune că mai reușim, cumva, să ne spunem pe nume...
Răzvan CODRESCU
Mi-a placut articolul, multumesc pentru postare.
RăspundețiȘtergere