Nu noi murim, ci-o lume-ntreagă moare,
ce-aceeaşi e şi alta-n fiecare,
lăuntric ţărm de amintiri şi vise
pe care nimeni nu ni-l jefuise…
Ca nişte zei în felul nostru-am fi
de n-am avea cusurul de-a muri!
Dar poate-n ce-i în noi suflare vie
rămînem treji şi moartea nici nu ştie…
Poate că poartă sufletul în sine,
ca-ntr-un arheu al milelor divine,
tot ce-a trăit fiind în trup odată
şi tot ce-a-nchipuit cu rîvna toată,
iar lumea-n mic aceasta-nseamnă poate:
că Dumnezeu ni-i Tată, dar şi Frate.
Răzvan CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu