Cînd marea iarnă-i gata
asupra-ne să vină,
iar cerul ne veghează cu
țurțuri de lumină,
se face-atît de rece că nu vom
mai muri,
ci-om îngheța hieratici, cu
visele, de vii.
Doar ochii tăi, iubito, vor fi
un rest de vară,
din care s-o preface iubirea că
pogoară
și peste nesfîrșita zăpezilor
pustie
va trece, ca un înger, năluca
ei tîrzie...
Și fi-va iarăși seară, și
iarăși dimineață,
dar toate vor rămîne ca
ispitiri prin ceață,
și Dumnezeul nostru, pe crucea
lui nebună,
va mai avea o vorbă – doar una!
– să ne spună...
Răzvan CODRESCU
Va multumesc pentru acest ,,sambure de lumina". Sarbatori binecuvantate
RăspundețiȘtergere