SFÎNTA LITURGHIE
ÎN PEȘTERA NAȘTERII
DIN BETLEEM
O călătorie la Betleem este o bucurie sfîntă, dar
dacă aceasta se întîmplă în preajma sărbătorii Naşterii Domnului, atunci este
mai mult decît o binecuvîntare. De la emoţia pe care o simţi la fiecare pas, pe
străduţele acelea înguste, pînă la Complexul monahal, care include şi Biserica
Naşterii Domnului, totul este sfinţenie şi binecuvîntare. O clipă de rugăciune
la icoana Maicii Domnului Betleemița îţi dă puterea de a coborî şi de a-ţi
atinge tîmplele de locul sfînt unde se află steaua de argint pe care scrie: Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus
est. Eu am trăit o întreită bucurie: Betleem, Peştera Naşterii Domnului şi Sfînta
Liturghie, chiar lîngă steaua de argint care marchează locul Naşterii Mîntuitorului.
Drumul
din zori
Cînd am pornit întîia oară către Betleem, îmi
imaginam că voi poposi într-un orăşel născut din satul de păstori de pe vremea
Mîntuitorului Iisus Hristos. Dar locurile nu mai arată demult ca cele descrise
în Biblie şi m-am trezit într-un păienjeniş de străduţe, pe marginea cărora
negustorii ambulanţi te invitau insistent să cumperi cîte ceva de la ei. Asta
se întîmpla în seara în care am ajuns, pentru ca în cea de-a doua zi să mă
bucur din plin de un incredibil răsărit de soare, care îşi revărsa cu
generozitate razele peste liniştea începutului de zi.
Betleemul emană la ora aceea o prospeţime de care
niciodată nu te poţi bucura într-un alt moment al zilei, dar avînd în vedere că
zona palestiniană este destul de nesigură, nu pot spune că a fost o plimbare
matinală relaxată. Am pornit pe jos către Biserica Naşterii Domnului, din
dorinţa de a respira cît mai mult aerul cu miros de flori de măslin al dimineţii
şi de a ajunge eliberată de gînduri, pe deplin pregătită să-mi lipesc tîmplele
de steaua cea de argint din Peştera Naşterii. Biserica Naşterii Domnului se
află în partea de Răsărit a oraşului. Complexul monahal actual este dispus pe o
suprafaţă de aproximativ 12.000 de metri pătraţi, cuprinzînd, alături de
biserica cea veche, o mînăstire ortodoxă grecească, o mînăstire catolică şi o
alta armenească.
Trei
Sfinte Altare
veghează
Peştera
venerată
de toţi creştinii
Pentru pelerinul care poposeşte în Betleem, cea dintîi
dorinţă este aceea de ajunge la Biserica Naşterii Domnului. Văzută din
exterior, aceasta nu este suficient de edificatoare în privinţa lăcaşului
creştin, urmînd ca interiorul să fie de-a dreptul impresionant.
Biserica sub formă de navă este imensă, avînd 60 de
metri lungime şi 30 de metri lăţime. Naosul acesteia este susţinut de cîte 11
coloane, înalte de şase metri şi care sînt aşezate pe patru rînduri. De o parte
şi alta a bisericii, mai multe fragmente de mozaic mural sporesc frumuseţea
locului.
Pentru a ajunge lîngă Sfîntul Altar, am urcat cîteva
trepte, pentru ca, după aceea, să pot admira cele trei abside, care sînt de
fapt trei altare: cel din partea dreaptă şi din centrul edificiului de cult aparţin
ortodocşilor, iar altarul din partea stîngă aparţine armenilor. Din altarele
aflate în stînga şi în dreapta altarului central, mai multe trepte coboară spre
Peştera Naşterii Domnului.
Icoana Maicii Domnului Betleemița, aflată în altarul
din dreapta, dă fiecăruia binecuvîntarea de a se bucura de un astfel de loc,
unic pentru creştinii din întreaga lume. M-am închinat la icoana Maicii
Domnului cu lacrimi de bucurie, am rămas o clipă cu fruntea lipită de icoana
făcătoare de minuni şi m-am lăsat în voia Domnului. Cu cît mă apropiam de
intrarea în peşteră simţeam că-mi tremură picioarele şi fiecare treaptă pe care
o coboram îmi dădea fiori.
Emoţia
Sfintei Liturghii
în
Peştera Naşterii Domnului
De cîte ori am ajuns în Peştera Naşterii Domnului,
am trăit o bucurie fără seamăn. De data aceasta, însă, bucuria a fost întregită
de faptul că am ajuns acolo chiar în momentul Sfintei Liturghii. Am coborît cu
grijă cele cîteva trepte care duc în Peştera Naşterii Domnului, după care mi-am
găsit un locşor chiar lîngă iesle. Nu-mi venea să cred că pot să am atîta vreme
perspectiva aceea dumnezeiască a locului în care S-a născut Mîntuitorul şi cele
15 candele ce străjuiesc steaua de argint (şase aparţin grecilor, cinci
armenilor şi patru latinilor).
Cel mai mult m-a bucurat faptul că la slujbă erau
doar vreo cîţiva greci şi noi. Au slujit grecii în dimineaţa aceea. Tipicul era
oarecum asemănător cu cel de la noi, doar că slujba a ţinut ceva mai puţin, cam
de la ora şase pînă pe la şapte şi jumătate. Cîntări frumoase, înmiresmate cu
smirnă şi tămîie, frumoasă slujbă! Şi cum stăteam acolo, lîngă iesle, mă uitam
fascinată la preoţii greci, în timp ce se împărtăşeau cu Sfintele Taine, din
potirul ce se afla pe Sfînta Masă, chiar deasupra stelei de argint pe care
scria: Hic de Virgine Maria Jesus
Christus natus est („Aici S-a născut Iisus Hristos din Fecioara Maria”).
Mă bucuram de bucuria lor, cînd, dintr-o dată,
preotul grec cu potirul în mînă ne-a făcut semn să ne apropiem, mai întîi
maicile, apoi noi, mirenii. Simţeam că mi se sparge pieptul, atît de tare îmi
bătea inima. Dumnezeule mare! M-am împărtăşit la Peştera Naşterii Mîntuitorului
Hristos! Vă fac această mărturisire cu toată fiinţa mea şi vă doresc din suflet
ca într-o bună zi să fiţi binecuvîntaţi cu o astfel de clipă! Am mai povestit
şi voi mai povesti această trăire, pentru că vreau să împărtăşesc cu toţi
creştinii o astfel de binecuvîntare!
„Primeşte,
Mîntuitorule,
dragostea,
rugăciunile
şi
nădejdea noastră!”
Şi pentru că ne aflăm în Ajunul Naşterii Domnului,
aş vrea să împărtăşesc tuturor rugăciunea pe care ne-a lăsat-o întru veşnicie
vrednicul de pomenire arhimandrit Ioanichie Bălan:
„Primeşte, Mîntuitorule, dragostea, rugăciunile şi
nădejdea noastră, precum ai primit cîntarea îngerilor şi a păstorilor. Primeşte
mărturisirea inimilor noastre şi ne călăuzeşte pe calea mîntuirii!
Binecuvintează, Iisuse Hristoase, lumea cu pace şi ţara noastră românească cu
bucurie şi îndestulare. Binecuvintează casele cu părinţi credincioşi şi mamele
cu dragoste de prunci. Binecuvintează pe fiii poporului nostru cu deplină
unitate şi armonie; pe păstori, cu rîvnă şi grijă pentru turmă, iar pe
credincioşi, cu înţelepciune şi dreaptă credinţă. Binecuvintează-ne şi pe noi,
fiii Tăi, cu frică de Dumnezeu şi iertare de păcate. (…) Amin”.
Mariana BORLOVEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu