INDICE DE NUME
Ieri, 24
aprilie, s-a stins prietenul nonagenar Erast Călinescu (n. 5 decembrie
1926, la Cernăuți). Am primit vestea cu întîrziere și parcă nu-mi vine să cred:
ne despărțisem de el – eu și d-l Vasile-Jacques Iamandi – duminică seara, după
ce petrecusem împreună două zile la Pitești (unde am luat parte la deschiderea
festivă a expoziției permanente a Memorialului din incinta fostei închisori) și
la Vlădești (găzduiți și răsfățați de prietenul Gheorghe Axinte). Duminică
dimineața fusesem cu toții la Liturghie, la Mănăstirea Aninoasa, iar săptămîna
aceasta uneltisem să-l vizităm la Săftica (unde se recuperează după operația la
picior) pe poetul Demostene Andronescu...
Frățior de cruce
în prima tinerețe, apoi absolvent al primei promoții a Facultății de Zootehnie
din București, revenise în țară pe la începutul anilor 2000, după aproape două
decenii de „aventuri” canadiene (descrise în cărțile sale tîrzii Viața ca o vizită și Cealaltă față a exilului). Era foarte
apropiat de părintele Calciu și de vechiul exil anticomunist de peste ocean,
iar de-a lungul anilor colaborase asiduu la revistele Cuvântul românesc (Hamilton), Puncte
cardinale (Sibiu) sau Rost și Permanențe (București), cu pagini
memorialistice sau evocări istorice (mai ales ale Bucovinei natale sau ale
Legiunii, care i-a rămas mereu vie în suflet).
„Mereu alături
de noi, cei tineri, mereu în mijlocul acțiunii, nelipsit de la comemorări, conferințe
și lansări de carte… Erast Călinescu ne-a lăsat singuri fără de veste, cu
discreție, așa cum a și trăit”, își încheie necrologul ultima lui editoare,
Cezarina Condurache.
Dumnezeu să-l odihnească
la rînd cu drepții și să aducă mîngîiere fiului său Radu și întregii familii
îndoliate. (R. C.)
Cu Demostene Andronescu și Gheorghe Axinte (decembrie 2017)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu