Iată că Facebook-ul tocmai mi-a
făcut onoarea – invocînd „Standardele comunității” – de a-mi mai șterge o
postare mai veche, cu ton pamfletar, în care îl citam pe un amic ce critica – dur, ce-i drept – starea jalnică a țării în pragul marelui centenar. Cum nu-mi imaginez că Facebook-ul
moare de grija imaginii „țărișoarei” noastre, mă întreb mai degrabă cine vor fi
fost pîrîșii... Oricum, e de constatat că politica FB devine din ce în ce mai
intruzivă și mai discreționară, indiferent cine sînt „cozile de topor”. Se pare
că zilele libertății (de gîndire și de exprimare) ne sînt „democratic” numărate
(poate chiar cu acele „bune intenții” cu care și iadul este pavat)...
Deocamdată am fost penalizat (să nu pot posta, comenta, aprecia, distribui etc.) pentru 24 de ore (cu amenințări de mai rău în caz
de „recidivă”). (R. C.)
Am şters ceva postat de tine
Se pare că un element de conținut
postat de tine nu respectă Standardele comunității noastre:
AM UN AMIC FOC DE SUPĂRAT...
„Evenimentul banal al unui meci de
fotbal (Sporting – Steaua fără nume), pentru a cărui desfășurare abia dacă suntem în
stare să asigurăm un prăpădit de gazon pe cea mai mare arenă
fotbalistică a «neantului valah», ne pune în adevărata noastră lumină: o țară
de hoți, de oligofreni și de handicapați, intrată prin jocul conjuncturilor
într-o Europă pentru care nu existăm și unde românii sunt curent confundați cu
rromii, iar Bucureștiul este curent confundat cu Budapesta. O țară a cărei
principală carte de vizită pe mapamond rămâne un mit prost și care nici măcar nu-i
al ei (Dracula), guvernată de o mafie de penali și de cretini năimiți, fruntașă
în topul avorturilor și al bolilor de tot felul, cu un sfert din populație
plecată să-și caute norocul prin lume și cu grosul putorilor rămase la vatră,
să înjure de tot ce-i sfânt și să asculte la manele. Și pentru că «prostul dacă
nu-i fudul, parcă nu e prost destul», ne mai și credem «buricul pământului» și
«Grădina Maicii Domnului», persecutați de-o planetă întreagă (jidani, masoni,
papistași, țigani, bozgori, ruși, sorisiști, multinaționale etc. – și stai că
vin musulmanii!) și având o singură aspirație comună: să moară (și) capra
vecinului. Cum am ajuns în asemenea hal, după 45 de ani de comunism și 28 de
ani de post/neo/cripto-comunism (ca să nu zic după 2000 de ani de dăinuire
larvară)? – iată o întrebare de care mai degrabă li se fâlfâie și cetățeanului
turmentat, și plagiatorilor cu doctorate, și tinerimii sătule de biserici și
jinduite de spitale, și Europei care ne ține jupânește în cârcă și i se mai
întâmplă din când în când să vină și să dea prin gropile noastre «budapestane».
Dar uite că ne rabdă și pământul să-i facem umbră, și Dumnezeu să-i dăm cu
tifla, mai de silă, mai de milă, până când ne vor mânca de vii frații noștri
viermi, disperați și ei să-i tot facem de rușine!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu