6. TAINA PREOȚIEI
Iisus
Hristos este Arhiereul prin excelenţă, iar preoția văzută a oamenilor își are
temeiul cel mai adînc în preoția nevăzută a Mîntuitorului, Care S-a adus pe Sine
jertfă răscumpărătoare pentru toți și pentru totdeauna. Biserica, avîndu-L pe
Hristos drept cap, este ea însăși constituită ca un popor „sacerdotal”: „Iar
voi sînteți seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfînt, popor agonisit
de Dumnezeu” (I Petru 2, 9). Dar pe
lîngă „preoția împărătească a laicilor”, cu care tot creștinul este învestit
prin Botez și Mirungere, participînd la slujire conform cu harismele personale,
există și o preoție aparte, instituită și confirmată prin Taina Hirotoniei,
care se referă la funcții specific sacramentale, didactice și pastorale, cu rol
reprezentativ în cadrul eclezial.
Preoţia
sau Hirotonia este Sfînta Taină prin care cei vrednici* primesc darurile Sfîntului Duh necesare
pentru a sluji în Biserica lui Iisus Hristos, în continuitatea harică a
Sfinților Apostoli, împlinind trei funcții sacerdotale de bază: a propovăduirii
autorizate a Cuvîntului lui Dumnezeu, a slujirii sacramentale (săvîrșirea
Sfintelor Taine) și a îndrumării/organizării vieții bisericești (slujirea
pastorală).
Trei
sînt treptele preoţiei creştine primite prin Hirotonie: episcop, preot
şi diacon.
Sfinţirea ca episcop se face de către mai mulţi arhierei,
dintre care cel puţin unul trebuie să fie de rang administrativ bisericesc
superior celui tainic sfințit (arhiepiscop, mitropolit, patriarh). Înaintea
Sfintei Liturghii, viitorul episcop rosteşte, în auzul întregii biserici,
mărturisirea de credinţă, pentru ca apoi, în timpul oficiului liturgic, după
cîntarea „Sfinte Dumnezeule...”, el să intre în altar, îngenunchind dinaintea
Sfintei Mese, iar fiecare arhiereu să-i pună mîna dreaptă peste cap, ţinînd
Evanghelia deschisă deasupra. Cel mai mare în rang citeşte rugăciunea de
sfinţire, iar după aceea cel consacrat se îmbracă în hainele arhiereşti şi
slujeşte Sfînta Liturghia laolaltă cu cei ce l-au sfinţit, primind la urmă, ca
însemne supreme ale arhieriei, mantia şi toiagul (cîrja arhierească). Fără
episcop, deci fără ierarhie sacră, nu există Biserică.
La sfinţirea ca diacon şi ca preot, cel ce se sfinţeşte
intră prin Uşile Împărăteşti, avansînd spre arhiereu, care îl așteaptă în
partea stîngă a Sfintei Mese. După ce primeşte binecuvîntarea arhierească,
înconjoară Sfînta Masă de trei ori, pe fondul cîntărilor sfinte, apoi îngenunchează
în dreapta acesteia (diaconul cu un singur genunchi, preotul cu amîndoi genunchii),
iar arhiereul, punîndu-i pe cap omoforul şi mîna dreaptă, se roagă pentru
trimiterea Sfîntului Duh asupra lui. După rugăciune şi punerea mîinilor, cel
preoţit este îmbrăcat în veşmintele sfinte. Sfinţirea ca diacon se face după
sfinţirea Darurilor, deoarece diaconul nu săvîrşeşte Sfintele Taine, ci
doar ajută la săvîrşirea lor. Sfinţirea preotului se face după Heruvic. Cel hirotonit are, între altele, puterea şi căderea să-i binecuvinteze
pe dreptmăritorii creştini cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, a Cărui
imagine o reprezintă.
Cînd întîlnim un episcop, se cade să facem plecăciune cu
mîna dreaptă întinsă spre pămînt, cerînd binecuvîntare: „Binecuvîntaţi/Blagosloviţi
şi iertaţi, Preasfinţite Părinte!” (Înalt Preasfințite, în cazul unui
mitropolit sau arhiepiscop; Preafericite, în cazul unui patriarh). Dacă este un
preot de mir, atunci zicem: „Binecuvîntaţi/Blagosloviţi şi iertaţi,
Preacucernice Părinte!”. Iar dacă este un ieromonah (preot-călugăr), sau un
călugăr pur și simplu, atunci adresarea cuvenită este: „Binecuvîntați/ Blagosloviţi
şi iertaţi, Preacuvioase Părinte!”. Primind binecuvîntarea, uzanța este să sărutăm mîna care a adus harul asupra
noastră. Simplilor călugări şi călugăriţelor nu li se sărută mîna, ci li se
face doar respectuoasă plecăciune. (Va
urma)
Răzvan CODRESCU
* Cel hirotonit este proclamat VREDNIC de trei ori, de către
întreaga adunare: Vrednic este (gr. Axios,
lat. Dignus est).
Mai puteți citi pe acest blog:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu