DEMOSTENE ANDRONESCU 90

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

  

  

Astăzi, 3 decembrie, d-l Demostene Andronescu, ultimul mare poet în viață al temnițelor comuniste, împlinește 90 de ani. 2017 este anul în care i-a apărut a patra ediție a volumului de versuri Peisaj lăuntric și urmează să-i apară, pînă la Crăciun, a doua ediție a memorialului Reeducarea de la Aiud (ambele la Editura Manuscris din Pitești). Tot în acest „An comemorativ al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” a fost decorat cu Crucea Patriarhală. Urîndu-i „La mulți ani!”, postez aici  una dintre cele mai frumoase poezii ale sale și ofer link-ul excepționalei emisiuni din 2015 a d-nei Eugenia Vodă. Dumnezeu să-l țină sănătos, iar pe noi să ne facă vrednici de a-i fi contemporani. (R. C.)  

ÎNDOIALĂ 

Lui V. Voiculescu

  

Mai este, Doamne, pînă-n cer? Mai este

Pîn’ să mă faci părtaş luminii Tale? 

Sau poate tot n-a fost decît poveste 

Şi-am colbăit degeaba-atîta cale...

  

De-atîta vreme urc tîrîş, pe coate 

Şi-am smuls în căţărare-atîţi luceferi

Că de-o mai ţine mult urcuşul, poate

Doar cei prea-nalţi să mai rămînă teferi.

Şi-am risipit atîta suflet, Tată,

În rîvna mea neasemuit de mare

Că de-o mai fi s-ajung în cer vreodată

N-o să mai am ce-Ţi pune la picioare.

L-am dat tribut la fiecare vamă,

L-am aşternut pe fiecare treaptă,

Şi-l risipesc-ntruna, dar mi-e teamă

Că la sosire nimeni nu m-aşteaptă...

Tîrîş, pe brînci, cu sufletul la gură,

Urc muntele cu-nchipuite creste;

Din tot ce-am fost mai sînt o picătură...

Mai este, Doamne, pînă-n pisc, mai este?! 

Demostene ANDRONESCU