Am primit și dau mai departe...
CE A MAI RĂMAS
DIN MIȘCAREA CONSERVATOARE? (1)
Conservatorismul
e în declin şi pe cale de dispariţie în Europa Occidentală şi în Canada, iar
mişcarea conservatoare îşi pierde suflarea. Lucrurile acestea se petrec sub
ochii noştri de cîţiva ani. Rapiditatea cu care mişcarea conservatoare se
destramă e uimitoare. Ce o va înlocui? Cu excepţia Statelor Unite,
conservatorismul pare să fi dispărut în întregime din Occidentul euro-american. În Marea
Britanie şi Canada conservatorii au avut oportunitatea să relanseze ideologia
conservatoare, dar liderii lor au ales să ignore declinul conservatorismului politic.
Ce i-o fi determinat? În Canada, conservatorii au ajuns la putere după o
perioadă lungă de dominaţie politică a premierului Pierre Trudeau, iar la
începutul acestui secol au dominat politica federală canadiană vreme de mai
mulţi ani. Premierul Stephen Harper e creştin evanghelic şi a candidat la
funcţie promovînd o platformă conservatoare. O dată ajuns în funcţie, însă, nici nu a dus o
politică conservatoare, nici nu a urmărit o agendă socială conservatoare.
A avut oportunitatea să schimbe legile inumane ale Canadei privind avortul şi să anuleze
legiferarea căsătoriilor homosexuale, dar nu a făcut-o. Nici nu a urmărit alte
cauze conservatoare. Dimpotrivă, după alegeri, a anunţat, spre dezamăgirea
creştinilor canadieni care l-au votat şi catapultat în funcţie, că nici măcar nu va supune dezbaterii legislaţia
privind avortul ori căsătoriile homosexuale. A numit în funcţie o sumedenie de
judecători federali care au dezamăgit. În timpul administraţiei lui, judecătorii numiţi de el au
legalizat prostituţia, iar anul trecut, în timpul administraţiei Trudeau, eutanasia.
Marea Britanie, Norvegia etc.
Aceeași traiectorie străină conservatorismului social şi
politic a fost - și este încă – urmată și de
conservatorii britanici. Premierul laburist Tony Blair, de stînga, dar care
totuşi ținea să se identifice ca fiind
creştin, a cedat presiunilor colegilor de partid şi, în anii ‘90, a făcut paşi decisivi spre instituţionalizarea
revoluţiei sexuale în
Marea Britanie. Premierul conservator David Cameron, care l-a succedat, şi care şi el se pretindea creştin, dar
în termeni mai timizi decît Blair, i-a mobilizat pe conservatorii
britanici să legalizeze căsătoriile homosexuale. A şi promovat o politică
externă care a facilitat extinderea homosexualităţii în Lumea a Treia. Printre
altele, a impus consulatelor britanice să încheie căsătorii homosexuale în
ţările în care erau acreditate, chiar dacă ţările respective nu recunoşteau
căsătoriile homosexuale, ori căsătoriile urmau să fie făcute între persoane
care nu deţineau cetăţenie britanică. În urma referendumului din iunie 2016, care a decis
retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană, Theresa May a devenit premier al Marii
Britanii. May se prezenta şi ea drept creştină, ca lider al mişcării
conservatoare din Marea Britanie. Se declară creştină practicantă în Biserica
Anglicană, dar este de acord cu
căsătoriile și chiar adopţiile
homosexuale, ba le-a și promis
homosexualilor că le va promova interesele, iar recent i-a încurajat liderii Bisericii Anglicane să permită
oficierea căsătoriilor homosexuale în bisericile pe care le păstoresc.
La fel ca în Marea Britanie
şi Canada se întîmplă în
majoritatea ţărilor occidentale europene, precum şi în Australia. În primul rînd e vorba de
continuarea procesului de instituţionalizare a secularismului şi a valorilor
lui, inclusiv instituţionalizarea revoluţiei sexuale.
De pildă, conservatorii Norvegiei, nu socialiştii, au
instituit căsătoriile homosexuale în Norvegia, iar anul trecut au dat o lege care le permite
norvegienilor să-şi schimbe on-line sexul biologic într-unul dorit. Cine doreşte, intră on-line, completează un formular, îl semnează şi instantaneu
sexul persoanei respective e schimbat legal!
În Suedia, pe parcursul deceniului trecut, partidul
conservator creştin suedez s-a opus inițial legalizării căsătoriilor homosexuale, dar pînă la urmă a
cedat.
Germania e un alt exemplu trist, care din nefericire ne validează argumentul. La fel
ca Harper, Blair, Cameron şi May, Angela Merkel se consideră creştină. E fiică de pastor luteran,
născută şi crescută în Germania comunistă, şi pe tot parcursul vieţii ei
politice s-a opus avortului şi căsătoriilor homosexuale. Practic, însă, nu a
făcut nimic să limiteze avortul în Germania şi, după cum se ştie foarte bine, a
facilitat, luna trecută, legalizarea căsătoriilor homosexuale. Partidul ei,
Uniunea Creştin-Democrată, nu-i de acord cu
Merkel în privința căsătoriile
homosexuale, dar, sperînd să obţină voturile seculariștilor de stînga, şi-a sacrificat convingerile
creştine pentru a-şi asigura majoritatea în alegerile programate luna viitoare.
În final, amintim şi de Malta, care pînă acum doi ani se împotrivea cu
forţa, atît la nivel intern, cît şi în Parlamentul European, căsătoriilor
homosexuale, avortului şi eutanasiei. Malta îşi promova imaginea de ţară
autentic catolică şi ca fiind primul ţinut creștinat de Sfîntul Apostol Pavel. Dar anul acesta
conservatorii Maltei au cedat şi ei, legalizînd, luna trecută, căsătoriile
homosexuale, iar zilele acestea dezbat legalizarea avortului şi a
eutanasiei.
Din nefericire, exemple similare sînt numeroase, în
Italia şi Spania, dar mai ales în Portugalia, unde conservatorii au legalizat
căsătoriile homosexuale şi avortul. Iar zilele acestea se dezbate legalizarea
căsătoriilor homosexuale în Australia. Conservatorii deţin majoritatea în
parlamentul federal australian, dar premierul australian, conservatorul Malcolm Turnbull,
susţine legalizarea căsătoriilor homosexuale. Predecesorul lui, Tony Abbot,
creştin şi el, s-a opus căsătoriilor homosexuale şi a respins iniţiativele de
legalizare. Acum doi ani şi-a cedat funcţia premierului actual, cu condiţia ca Australia să nu organizeze un referendum de legalizare a căsătoriilor homosexuale pe durata
mandatului lui Turnbull. În ultimele săptămîni, însă, patru membri ai
partidului conservator australian au anunţat că se vor alătura opoziţiei şi vor
cere supunerea la vot în parlament a legii căsătoriilor homosexuale. Se crede
că în acest fel cei patru parlamentari vor asigura majoritatea parlamentară
necesară pentru legalizarea căsătoriilor homosexuale în Australia.
Un exemplu şocant şi grăitor:
Raportul Wilton Park
Între 6 şi 9 septembrie anul trecut, Wilton Park, o
Agenţie Executivă a Ministerului Afacerilor Externe al Marii Britanii, a ţinut o conferinţă cu titlul
sugestiv Opportunities and Challenges:
the Intersection of faith and human rights of LGBTI+ persons („Oportunităţi şi
provocări: intersectarea credinţei şi a drepturilor homosexualilor”).
Nimeni nu ştie cine a fost invitat la conferinţă ori pe ce
criterii. Cert e că recent a fost emis un Raport al Agenţiei Britanice Wilton
Park care cere reinterpretarea Bibliei pentru a o face compatibilă cu ideologia
revoluţiei sexuale şi homosexualitatea şi predarea unor perspective
pro-homosexuale la orele de religie dn şcoli şi biserici, dar mai ales în seminariile de teologie. Raportul,
de fapt, e mai mult un Ghid care-i are în vedere mai ales pe creştinii evanghelici din Lumea a Treia, care, după cum
se ştie foarte bine, sînt foarte numeroşi, devin tot mai influenţi şi reprezintă probabil cea
mai conservatoare ramură a creştinismului contemporan din întreaga lume. În
Africa, la sud de
Sahara, 13% din
populaţie e evanghelică şi în creştere, dar ei reprezintă 38% din întreaga
populaţie evanghelică la nivel global. Cu ajutorul evanghelicilor americani, evanghelicii din
aceste ţări africane au fondat, în doar cîteva decenii după prăbuşirea
colonialismului european, multe universităţi şi colegii. De fapt, în unele dintre aceste ţări,
cum ar fi Uganda, numărul universităţilor şi colegiilor evanghelice e mai mare decît
numărul celor fondate ori finanţate de stat. Avînd în vedere că Ghidul Wilton Park a fost
alcătuit şi publicat de către un Minister al Marii Britanii, se dă de înţeles că
politicile promovate de el sînt, de fapt, politici oficiale ale Guvernului
Britanic.
Redăm cîteva dintre punctele acestui Ghid. Ghidul informează că intenţia
conferinţei din septembrie anul trecut a fost să promoveze, simultan,
drepturile religioase şi drepturile homosexualilor. Adevărul este că el
promovează drepturile homosexualilor în detrimentul libertăţii religioase şi de
conştiinţă. În primul rînd, noţiunea de toleranţă e distorsionată. Ghidul
transformă noţiunea de
toleranţă într-o practică ce „impune oamenilor să fie de acord cu principiile etice
şi ideologice ale persoanelor LGBTI" (requiring people to agree with the
ethical beliefs and ideological agenda of LGBTI activists, with anyone who does
not do so brandished as «intolerant» and even disseminators of «hate»”) Al doilea aspect, deosebit de deplorabil, e limbajul
agresiv şi peiorativ la adresa creştinilor evanghelici. Printre altele,
misionarii creştini sînt numiţi agenţi care propovăduiesc vederi intolerante şi
au impus în ţările sărace hateful
attitudes towards homosexuality, transgender and intersexuality („atitudini pline
de ură privind homosexualitatea, transgenderismul şi intersexualitatea”). Creştinii
evanghelici sînt portretizaţi ca oameni care „au intensificat ura şi o propagă în diferite părţi ale lumii care pînă atunci
erau tolerante”. Teologia biblică
creştină e descrisă ca o variantă „heteropatriarhală a creştinismului, impusă de misionarii occidentali” (heteropatriarchy of Christianity brought by
Western missionaries).
În mod direct, Ghidul îi numeşte pe evanghelicii americani principalii purtători ai urii
împotriva homosexualilor în ţările nedezvoltate: In recent years, the spread of Islamization and the
growth of US based
Protestant Evangelical Churches have intensified hatred, diseminating it în pats of the world
which had previously
excercised greater tolerance. To some extent, evangelicals and Islamic states
have made a common cause in international fora to
inhibit LGBTI human rights”. („În ani recenţi, extinderea Islamismului şi
expansiunea Bisericilor Protestante Evanghelice din Statele Unite au intensificat ura, difuzînd-o în
diferite părţi ale lumii unde pînă acum se practica toleranţa. Într-o oarecare măsură, evanghelicii şi statele
islamice au făcut cauză comună în forurile internaţionale pentru a stopa drepturile
homosexualilor”). Cît despre
prescripţia principală pentru combaterea influeunței evanghelicilor, Raportul Wilton Park e clar şi
ţinteşte rădăcina: Biblia. (A strategy is needed to tackle
this serious global problem... but common components include challenging the
interpretation of sacred texts – „E nevoie de o strategie de contracarare a acestei
probleme globale... dar un aspect comun trebuie să fie reinterpretarea textelor
sacre”)
O îngrijorare deosebită exprimată în Raportul Wilton Park e că
evanghelicii au acces la un număr mare de persoane, în comparaţie cu
oficialităţile ori programele de asistență occidentale. Cum? Datorită numărului lor mare de
şcoli, spitale, orfelinate şi alte instituţii şi programe caritabile pe care ei
le finanţează în Lumea a Treia. O altă îngrijorare exprimată e că în unele ţări
sărace evanghelicii au reuşit să-i convingă pe parlamentari să dea legi
împotriva avortului, a căsătoriilor homsexuale, să incrimineze homosexualitatea
ori să prevină depenalizarea ei. Tot ei, adăugă Raportul, sînt responsabili
pentru poziţiile anti-homosexuale pe care ţările sărace le promovează în
forurile internaţionale, în primul rînd în ONU, şi apoi la nivel regional, cum
ar fi în Organizaţia Unităţii Africane. O măsură de prevenire a influenţei Bisericilor Evanghelice ar
fi interzicerea de către ţările sărace a şcolilor şi spitalelor lor, dar mai
ales a instituţiilor lor teologice şi a seminariilor. Se cere şi expluzarea
misionarilor occidentali şi sistarea ori revocarea vizelor lor.
O altă măsură sugerată e ceea ce în limbajul juridic
occidental se numeşte lawfare, o expresie derivată din cuvîntul warfare („stare de război”), adică un „război prin
acţiuni judecătoreşti”. Cee ce denotă acţiuni
judecătoreşti în ţările occidentale ori în tribunalele locale împotriva
organizaţiilor evanghelice şi a liderilor evanghelici care propovăduiesc
adevărurile biblice privind sodomia. Un exemplu care de cîţiva ani domină bătălia în
tribunale împotriva evanghelicilor e cazul homosexualilor ugandezi împotriva
lui Scott Lively, americanul din Massachusetts acuzat de ură împotriva
homosexualilor. Cu ani în urmă, Lively a făcut multe vizite în Uganda şi alte
ţări africane, unde a
atenţionat parlamentarii asupra pericolelor agendei homosexualilor occidentali
şi le-a sugerat măsuri concrete pentru limitarea influenţei homosexualilor în
ţările lor. Homosexualii ugandezi l-au dat în judecată în Statele Unite, iar cazul e
încă pe rol. Conceptul de lawfare,
însă, nu ne este străin nici nouă, creştinilor din România, noi fiind deja afectaţi de „procesul icoanelor” şi de „procesul orelor de religie”, cazuri care au fost lansate de atei pentru a ne
limita drepturile şi libertatea religioasă. Aceeași strategie e folosită, tot în România, de
homosexualii occidentali care au iscat şi finanţat Cazul Coman, care vrea să
impună României recunoaşterea căsătoriilor homosexuale încheiate în
străinătate.
În ce-i privește pe evanghelicii
din ţările sărace, Raportul Wilton Park sugerează ca avocaţii care-i reprezintă pe homosexuali în ţările occidentale să cheme în instanţă „liderii
religioşi” din ţările
sărace, în măsura în
care ei spun lucruri negative la adresa homosexualităţii ori incită la ura (Religious leaders should be held to account
for their promotion of hatred against LGBTI people, including the exporting of
hate speech, which can lead to violence and death. Queer lawyers and allies are
well placed to challenge hate speech through administrative law and litigation). În plus,
Raportul alocă statului un
rol activ în contracararea influenţei pastorilor evanghelici. Statului i se cere să finanţeze
o interpretare nouă a Scripturii, care să elimine rasismul şi homofobia. Un exemplu e
textul biblic din Facerea 19 privind
Sodoma şi Gomora, despre care Raportul Wilton Park afirmă: Understanding
of key religious texts which appear to perpetuate discrimination should be improved by using well
reputed scholarly texts to challenge accepted versions, for example the story
of Sodom and Gomorrah from Genesis Chapter 19. Statului i se impune și sarcina de a asigura că în clasele ori orele de
religie creştină, şi mai ales în seminarii, vor fi predate ideologia homosexuală, feminismul şi
toleranţa faţă de homosexualitate şi homosexuali. (Queer theology, feminist theology and a theology of inclusion need
wider currency, paticularly în seminaries ... feminist theology can be used to
challenge the anti-gender ideology of the religious right... Sunday school
teachers address sexual and reproductive health and rights...).
E incredibil că
acest Raport parvine din Marea Britanie, finanţat şi publicat de un Guvern care
se dă drept conservator,
pe durata mandatului unui premier care se crede un enoriaş fidel al Bisericii
Anglicane şi lider al partidului conservator britanic! E incredibil că acest Raport reprezintă, putem spune, o
perspectivă oficială a Guvernului Marii Britanii! Și e incredibil, mai ales, avînd în vedere că Marea
Britanie a dat lumii faimoasa King James
Bible, care a introdus creştinismul în toate ţările (cu excepţia
Indiei) în care Marea
Britanie şi-a extins puterea colonială!
Un exemplu de la noi:
Uniunea Salvaţi România
Din nefericire, mişcarea conservatoare politică e în declin şi
în România, iar exemplele pe care le vedem în Occident le vedem tot mai des şi la noi. Președintele
Iohannis se trage din Partidul Naţional-Liberal, care se recomandă ca partid de dreapta. Dar este evident că preşedinte nu vederi
conservatoare, nici nu
promovează o politică socială conservatoare. Nu manifestă simpatie pentru mişcarea pentru viaţă ori pentru
familie, numindu-ne, pe noi, cei 3 milioane de semnatari ai iniţiativei
constituţionale de protejare a căsătoriei şi familiei, „fanatici religioşi”.
Un alt exemplu care arată că mişcarea conservatoare
din România e debusolată şi gîfîie sînt incredibilele, iresponsabilele şi denigratoarele
afirmaţii recente pe care d-l Vlad Alexandrescu, vice-președinte al USR, le-a făcut la adresa Coaliţiei pentru Familie.
USR se identifică tot ca partid mai degrabă de dreapta, moderat conservator. Nici pe departe. Autentică mişcare
conservatoare din România sîntem noi, mişcarea pentru familie, pentru valorile
creştine, pentru tradiţie, pentru suveranitatea naţională, pentru dreptul la
viaţă al copiilor nenăscuţi. Un partid politic care se consideră de dreapta, şi
mai ales un lider al unui astfel de partid, nu ar face afirmaţii denigratoare la adresa
noastră. USR e singurul partid din România care la nivel oficial a decis să nu
sprijine proiectul de revizuire a Articolului 48. D-l Alexandrescu a ales să ne ofenseze, afirmînd despre
Coaliţia pentru Familie, într-un mesaj video, că este o forţă politică „obscură”, finanţată „de la Răsărit” şi care vrea
să imprime frică în societatea românească! Și adăugă dînsul: „Trăim în ultima vreme sub imperiul unei frici, care
pare că doreşte să fie dusă de Coaliţia pentru Familie, o coaliţie care deci
doreşte să impregneze
societatea românească de frică, de aşteptări cu totul nejustificate, doreşte să
ne facă să funcţionăm sub imperiul temerii”! [Acuzaţiile d-lui Alexandrescu pot fi citie şi auzite în întregime aici]
D-l Alexandrescu
denigrează mişcarea pentru familie şi afirmă neadevăruri
crase. Nu ne amintim să ne fi căutat ori sunat să ne pună
întrebări, să ne cunoască, să afle ce ne preocupă, ce ne motivează, cine sînt
cei 3 milioane de oameni cinstiţi, respectuoşi şi responsabili ai României care
au semnat petiţia de revizuire constituţională. Dimportivă, ideile şi afirmaţiile propagate de dînsul, şi mai
ales limbajul pe care îl foloseşte, sînt luate cuvînt cu cuvînt din
materialele propagandistice ale mişcării homosexuale şi a celor din Occident
care ni se împotrivesc de mai mulţi ani, dar şi mai înverşunat de jumătate de an încoace. D-l Alexandrescu promovează în România, la adresa
noastră, fake news și importă în România acuzaţiile occidentalilor ostili.
Sperăm, însă, că
nici d-l Alexandrescu, nici Uniunea
Salvaţi România nu ne vor solicita voturile. Dimpotrivă, îi încurajăm pe cei 3 milioane de semnatari să citească atent buletinele de
vot la următoarele alegeri și să vadă dacă nu cumva d-l Alexandreacu, cel care i-a jignit acum o săptămînă,
vrea să-i reprezinte în Parlament. Ne-a păcălit o dată, dar sperăm că pentru ultima oară.
ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082
office@alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu