INDICE DE NUME
„La 30
august [1944] stăteam şi eu pe marginea trotuarului şi priveam tancurile [rusești].
Jur că nu rîdeam, nu salutam, nu aplaudam, nu exclamam; stăteam şi priveam pur
şi simplu, uite aşa. Mă simt strîns de braţ [de către tata] şi blagoslovit
cu un DOBITOCULE pronunţat desluşit şi apăsat – stai şi te uiţi, tîmpitule,
staţi şi vă uitaţi cu toţii şi nu ştiţi ce vă aşteaptă, uite-i cum rîd, or să
plîngă lacrimi amare şi tu la fel…”
(N.
Steinhardt, „Jurnalul fericirii”)
Pe cît de lucid era evreul Oscar Steinhardt în 1944, pe atît de stupid era românul Corneliu Coposu în 1945:
„ASSOCIATED PRESS: Ce însemnătate atribuiţi actului de la 23 August 1944?
Pe cît de lucid era evreul Oscar Steinhardt în 1944, pe atît de stupid era românul Corneliu Coposu în 1945:
„ASSOCIATED PRESS: Ce însemnătate atribuiţi actului de la 23 August 1944?
CORNELIU COPOSU: Însemnătate
capitală. Este momentul istoric al unui început de eră nouă, actul de botez al
unei epoci noi de democraţie, care nădăjduim că va aduce libertatea demult
aşteptată, prosperitatea şi independenţa neamului românesc”!!!
Cît de DOBITOC poți să fii ca să
faci o asemenea afirmație în 1945 și să n-o retractezi pînă la moarte (1995),
după ce țara a trecut prin 45 de ani de comunism, iar tu, „tovarășul de drum”
al „ciumei roșii”, ai trecut prin 17 ani de închisoare politică?!
Ca România să ajungă în iadul comunist (dar și în prelungirea lui de azi) n-au contribuit doar Armata Roșie, jegurile ilegaliste de acasă (românești și neromânești) sau trădătorii occidentali de la Yalta, ci chiar politicienii noștri „democrați” (care i-au primit pe ruși cu flori și urale), cu complicitatea unui rege de paie: cu toții au scris – și au rămas mîndri de ea! – o pagină sinucigașă de cecitate și iresponsabilitate națională, demnă de o istorie antologică a prostiei omenești. Așa se întîmplă cînd ideologiile o iau înaintea realităților... (R. C.)
Ca România să ajungă în iadul comunist (dar și în prelungirea lui de azi) n-au contribuit doar Armata Roșie, jegurile ilegaliste de acasă (românești și neromânești) sau trădătorii occidentali de la Yalta, ci chiar politicienii noștri „democrați” (care i-au primit pe ruși cu flori și urale), cu complicitatea unui rege de paie: cu toții au scris – și au rămas mîndri de ea! – o pagină sinucigașă de cecitate și iresponsabilitate națională, demnă de o istorie antologică a prostiei omenești. Așa se întîmplă cînd ideologiile o iau înaintea realităților... (R. C.)
In titlu alternativa ar putea fi: "Prin mocirla ideologiei democratice"...
RăspundețiȘtergereRadu Greuceanu
Stimate domnule Codrescu,
RăspundețiȘtergereDaaa, aveti dreptate, bineinteles, cum sa nu... si va multumesc pentru a mia oara pentru ¨sah la rege¨ ca fara cartea asta, asa, citeva bucatele... Acuma, inteleg ca sint o gramada de dificultati, mari, de tot felul, ca a doua editie sa nu mai apara, cu toata stradania oamenilor de bine. Am contribuit si eu la repararea a doua mici greseli de tipar din prima editie (v-am semnalat doua confuzii de nume, nu mare lucru, din ce-am apucat de citit pe blogul dvs). Dar poate ca un suflet milos sa ne indice si noua, celor de departe, unde putem gasi un pdf cu prima editie (ca merita citita!!)? Poate dl Radu Greuceanu? Domnia sa mi-a mai indicat niste pdf-uri cu al 2-lea razboi mondial, foarte interesante, ii mai multumesc inca o data!
Numai bine,
Iulian
Iata si punctul de vedere al unei cucoane:
RăspundețiȘtergerehttps://rezistentacrestinablog.wordpress.com/2017/08/23/12-minciuni-gogonate-despre-23-august-1944/
@ Blogg-trotter
RăspundețiȘtergereSînt într-adevăr 12 minciuni, numai că lucrurile stau exact invers: adevărurile istorice sînt cele incriminate acolo ca minciuni, iar minciunile propagandistice sînt cele care se pretind adevăruri. Adevărata măsură a lui 23 august 1944 o dau cei 45 de ani de teroare comunistă (din ale căror consecințe dezastruoase n-am ieșit nici azi). Comunismul „triumfător la sate și orașe” este pînă la urmă moștenirea lăsată cu limbă de moarte de vechiul politicianism (cu complicitatea unei regalități de carton). Țara și-a pierdut viitorul, armata și-a pierdut onoarea, regele și-a pierdut tronul, Maniu și-a pierdut capul, Coposu și-a pierdut libertatea, de „partidele istorice” s-a ales praful (după 1945) și pulberea (după 1989) - ce dracului mai e de demonstrat?!
Iata si un alt articol, interesant zic eu, care merge in acelas sens cu cele spuse in ¨sah la rege¨ (din cite apuc eu sa-mi dau seama):
RăspundețiȘtergerehttp://www.art-emis.ro/istorie/4358-privire-sub-coroana-23-august-1944-de-trei-ori-tradare-1.html
Lucrurile sint in mare clare (chiar daca unele detalii mai trebuiesc lamurite, si nu doar din interes strict istoric), ce sa mai vorbim, cine nu vrea sa inteleaga nu va intelege, si a incerca sa-i lamuresti e pierdere de vreme. Mult mai important este ce sa facem noi de acum incolo ?
Numai bine si sa ne lumineze Dumnezeu!
Iulian
Cu atat mai profetic si genial pare in retrospect articolul lui Crainic, 'Tehnica fara suflet', publicat in Gandirea din vara lui 1944.
RăspundețiȘtergereRadu Greuceanu
@ Iulian
RăspundețiȘtergereNu stiu sa existe o varianta pdf a cartii Sah la Rege. Exista niste fragmente la scribd.com dar astea corespund cu cele postate de dl. Razvan Codrescu pe blogul sau. Cartea chiar merita efortul de a o comanda din tara de la anticariate sau librarii (se poate gasi online cine vinde cartea).
Radu Greuceanu
Multmesc dl Radu Greuceanu; voi vedea, e foarte greu de gasit, cu atit mai mult cu cit (din cei cu care am vorbit eu) nimeni n-a auzit nici de carte nici de autorul ei, ceea ce-i mare pacat, insa asta arata ca ea a difuzat putin, care au stiut de ea au cumparat-o, care nu... Exista o carte cu acelasi titlu, dar e un fel de roman politist (parca); pe de alta parte, nici articolul 'Tehnica fara suflet' nu l-am gasit...
RăspundețiȘtergereNumai bine,
Iulian
Reiau și aici o precizare făcută pe pagina mea de Facebook:
RăspundețiȘtergereCa să se justifice pretinsul caracter de fatalitate al actului pripit de la 23 august 1944, ni se tot repetă – o face și distinsul istoric acad. Ioan Aurel Pop, într-o pertinentă radiografie din „Evenimentul zilei” – că, politic vorbind, „continuarea alianței cu Germania risca să ne conducă la sinucidere”. Sigur că afirmația nu poate fi contestată, numai că, pentru numele lui Dumnezeu, nu despre asta este vorba! Nu continuarea alianței cu Germania era problema (nici Antonescu nu mai credea în ea și era dispus la tratative de armistițiu), ci CUM să ieșim din ea. Noi am reușit să ieșim în modul cel mai prost și mai indign cu putință (lovitură de stat și capitulare necondiționată pe 23 august, cu semnarea unei parodii de armistițiu abia pe... 13 septembrie și bolșevizarea galopantă a țării!). Sau, altfel spus, am reușit contraperformanța politicianistă (regele n-a fost decît un pion) de a ne sinucide nu prin continuarea alianței cu Germania, ci prin ieșirea din ea!!! (R. C.)
@ IUlian
RăspundețiȘtergereSper să găsesc o formă de sponsorizare și să o reeditez eu pînă la urmă.
@ Iulian
RăspundețiȘtergereIata legatura (linkul) cu numarul din Gandirea ce contine Tehnica fara suflet:
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/gandirea/1944/BCUCLUJ_FP_279479_1944_023_006.pdf
se poate si descarca gratuity si scoate la imprimanta.
Radu Greuceanu
1) Multumesc mult, dl Radu Greuceanu! mîine ma ocup...
RăspundețiȘtergere2) Sint niste carti, publicate de autori (acum in rezerva; în contextul de fata conteaza numai ce au de spus si daca este adevarat, nu istoria in sine a ocupatiei comuniste), care au avut/au acces la arhive, si in plus stiu multe: ei spun ca dl Iuliu Maniu a fost un agent englez, platit ca atare, cu nume de cod, cu ofiter de legatura, meniu complet! Si cu siguranta ca n-a fost singurul, si altii au fost curtati, chiar daca n-au mers asa de departe. Lucrurile astea trebuie clarificate (de ce s-a asteptat asa de mult sa se spuna lucruri pe care ¨initiatii¨ le stiau de mult... e o forma de manipulare, scot la iveala doar cind ii aranjeaza, dar in fine, bine ca mai aflam si noi cite ceva). Pai, tot plimbind-o pe ici, pe colo, dind vina nu pe toti care ar fi trebuit, se cauta sa se ascunda jocuri care se prelungesc si in ziua de astazi, jocuri vechi cu iz de dominatie imperialist/coloniala, dar cu personaje noi... E trist si dureros cind te simti atit de neputincios!
Multumesc mult dl Radu Greuceanu! Am salvat legatura, banuiesc ca toata colectia este acolo; cind aveti timp, indicati va rog ce alte articole mai trebuie citite (din pacate nu primesc leafa pentru a studia toata colectia desi ar fi foarte interesanta aceasta scufundare in trecutul pe care-l cunoastem foarte prost (n-as zice putin, atit, prost, nu bine). Dumnezeu cu mila Sa, Iulian.
RăspundețiȘtergere