Am primit
și dau mai departe...
PORNIFICAREA LUMII
ÎN DATE
STATISTICE
Deja o realitate, pornificarea planetei se
intensifică şi produce un număr tot mai mare de victime. Cel puţin o dată pe an
scriem despre pornografie, atrăgînd atenţia asupra consecinţelor şi efectelor ei grave, fie în viaţa
intimă, fie în societate.
Subiectul e deosebit de important pentru că, aşa cum o confirmă studii frecvente, ea afectează negativ creierul, personalitatea
omului, relaţiile de cuplu, creează dependența de pornografie, dependența de sex, compromite satisfacţia sexuală în viaţa de cuplu, subminează
demnitatea femeilor, toxifică mintea, e responsabilă pentru traficul de fiinţe
umane, sclavia sexuală, prostituţie şi altele asemenea. În plus, ea ne afectează viaţa moral-spirituală şi
relaţiile de familie. Impactul economic negativ al pornografiei e şi el imens.
Consumul de pornografie costă şi există studii care indică faptul că ea afectează productivitatea la locul de muncă.
Pornografia a precedat revoluţia sexuală şi i-a facilitat apariţia, iar
revoluţia sexuală, o dată scoasă din cutia Pandorei, a dezlănţuit la
rîndul ei o avalanşă fără precedent a pornografiei. După cum revoluţia sexuală s-a răspîndit pe tot globul, la fel și pornografia. Pornografia a
facilitat emanciparea sexuală, iar revoluţia sexuală a sporit consumul de
pornografie.
În anii ‘60 pornografia a fost declarată o formă de expresie individuală a
libertăţii cuvîntului protejată de lege, iar consumul de pornografie a fost
declarat un drept constituţional, la fel şi libertatea de a produce şi
distribui pornografie. Practic, la ora actuală singura formă de pornografie
care e încă ilegală şi al cărei consum e interzis de lege e pornografia care
implică minorii, cunoscută ca child pornography.
Dar şi pornografia infantilă rămîne aproape în întregime nepedepsită. Dovedirea în instanţă a pornografiei infantile ori
a consumului de pornografie infantilă este extrem de dificilă, din care cauză producătorii
ori consumatorii de pornografie infantilă sînt rareori aduși în instanţă, iar cei găsiţi vinovaţi primesc pedepse
destul de ușoare. La asta se adaugă şi pasivitatea autorităţilor faţă de consumul de pornografie. Nu
cunoaştem nici un program specific de reabilitare a persoanelor dependente de
pornografie finanţat de stat. Dar, cu toate acestea, există şi semne încurajatoare.
Acum doi ani legislatura statului Utah a adoptat o rezoluţie care califică pornografia
ca epidemie ce
periclitează sănătatea publică, iar luna trecută legislatura statului Arkansas
a făcut la fel. Ambele rezoluţii cer autorităţilor să adopte măsuri specifice pentru
reducerea consumului de pornografie şi să sprijine financiar organizaţiile
neguvernamentale care ajută la reabilitarea celor dependenţi de pornografie şi
sex în general.
Ce e pornificarea?
Nici cuvîntul „pornificare” nici verbul „a pornifica" nu există în dicţionarul limbii
române. „A
pornifica" e un verb care la început a fost un substantiv. Aşa după cum
cuvîntul „sex” a dat naştere
lui „a sexualiza”
ori „sexualizare” („sexualizarea
minţii ori a societăţii”), la fel cuvîntul „pornografie” a dat naştere verbului „a pornifica”, denotînd transformarea
pornografiei într-o acţiune constantă de
amploare: impregnarea societăţii, a caselor noastre, a
spaţiului nostru public şi privat, a dispozitivelor noastre electronice, cu imagini pornografice. Cuvîntul a apărut prima dată
în vocabularul anglo-saxon, ca neologism, sub forma verbului to pornify. Factorii cei mai importanţi care au dus la
pornificarea globală sînt internetul, cererea şi consumul în creştere de pornografie, facilitarea
accesului la pornografie şi pasivitatea autorităţilor faţă de pornografie.
Recent, de exemplu, autorităţile şcolare dintr-un district şcolar din statul
Mississippi au examinat laptopurile elevilor, descoperind, cu groază, că 20%
dintre ele deţineau materiale pornografice.
Pornificarea în date statistice
Studii făcute în 2016 şi 2017 explică în date
statistice dimensiunile pornificarii globale. În 2016 cel mai vizitat site web
de pornografie din lume a fost accesat de 4,6 miliarde de ori. Asta înseamnă
524.000 de ore de vizionare de pornografie ori 17.000 de vieţi umane. În 2016
locuitorii planetei au vizionat 92 de miliarde de materiale pornografice, adică
12,5 de fiecare fiinţă umană.
Cercetătorii recunosc că devine aproape imposibil să socotească exact numărul
persoanelor care vizualizează pornografie. Este imposibil, de asemenea, să se ţină statistici exacte privind numărul de
situri pornografice. Ca atare, numărul persoanelor care vizualizează pornografie şi
numărul exact de vizualizări e imposibil de determinat cu acurateţe şi sînt
mult mai mari decît cele date de studiile de specialitate.
11 ani – asta e vîrsta medie de la care copiii sînt
expuşi pornografiei, fie în mod intenţionat, fie din accident. Asta înseamnă că majoritatea
copiilor au vizualizat deja pornografie pînă ajung la 11 ani. 93% dintre băieţi
şi 62% dintre fete sînt expuşi pornografiei on-line pe parcursul adolescenţei. 22% din pornografia
accesată on-line de persoane sub 18 ani e vizionată de minorii sub 10
ani.
70% dintre adolescenţi definesc pornografia în sensul
ei funcţional, nu după forma ei. Asta e cît se poate de tragic, pentru că
adolescenţii înţeleg pornografia ca imagini care le stimulează sentimentele intime, nu ca pe o formă de
divertisment.
57% dintre adolescenţi vizualizează pornografie cel
puţin o dată pe lună, în timp ce la bărbaţii adulţi procentul acesta e de 46%.
Obişnuinţa cu pornografia e şi ea foarte răspîndită şi un număr tot mai mare de
adolescenţi văd pronografia ca pe ceva normal. Conform sondajelor de opinie, 96%
dintre adolescenţi fie că nu văd nimic rău în pornografie, fie că au poziţii neutre. Procentul adolescenţilor
care au o perspectivă negativă asupra pornografiei e, după cum se vede,
minuscul.
61% din materialele pornografice sînt accesate prin
telefoanele mobile. În SUA acest procent e încă și mai ridicat, de 70%. Asta e o provocare deosebită
pentru părinţi, deoarece devine tot mai dificil să monitorizeze ori să prevină vizualizarea
pornografiei de către copiii lor.
Consumul de pornografie e în creştere în special la
femei. Pînă nu demult consumul de pornografie era asociat, aproape în
exclusivitate, cu bărbaţii. Astăzi 33% dintre femeile sub 25 de ani caută pornografie on-line cel
puţin o dată pe
lună.
Sextingul, adică transmiterea de imagini
pornografice, în speță nuditatea, cunoaşte şi
el o explozie fără precedent. 62% dintre adolescenţi declară că au primit
imagini sexuale şi nuditate prin telefonul celular din partea prietenilor ori
cunoştinţelor lor. De obicei aceste imagini sînt transmise între tinerii care
îşi fac curte. Fetele le trimit poze provocatoare băieţilor, iar băieţii fetelor. Acest fenomen este denumit, în
literatura de
specialitate, self-porn, adică
auto-pornografie. Părinţii au – ar trebui să aibă
– un rol primordial în prevenirea sextingului, prin discuţii
şi acţiuni profilactice în relaţia cu copiii lor.
Pornografia e folosită ca model de viaţă intimă
pentru tot mai multe persoane. 36% din tineri îşi justifică consumul de pornografie prin dorința de a afla şi învăţa din imaginile
pornografice modalităţi şi tehnici de angajare sexuală. Vedetele pornografice
sînt modele pentru viaţa sexuală a adolescenţilor care vizualizează
pornografie. Majoritatea persoanelor care consumă pornografie nu
simt remuşcări (80%). Conştiinţa nu îi mustră şi nu au
simţămîntul că vizualizarea imaginilor pornografice e un rău ori un act imoral.
Nu e de mirare, deoarece
oricare slăbiciune ori păcat față de care nu
există opoziție devine un obicei care în timp încetează să mai irite şi ajunge o parte
normală a vieţii.
Obligaţiile noastre
Datele acestea statistice sînt alarmante. Ele denotă
cîteva adevăruri care trebuie să ne dea de gîndit şi să ne motiveze la acţiune.
Explozia pornografiei în România şi în familiile noastre dovedeşte că părinţii
nu au luat în serios flagelul pornografiei, nici nu au adoptat măsuri profilactice pentru eliminarea ei din viaţa
copiilor lor. La fel bisericile şi comunităţile religioase. Ne stă în faţă o
problemă majoră, care afectează
grav spiritualitatea şi moralitatea generaţiei tinere. Părinţii şi bisericile
au un rol primordial în eliminarea pornografiei şi în prevenirea consumului de pornografie la generaţia
tînără. La fel autorităţile. Găsim de bun augur că Parlamentul României să
adopte o rezoluţie, la fel ca în Utah şi Arkansas, care să declare pornografia
un flagel ce afectează sănătatea publică a României şi să lanseze programe
anume pentru prevenirea şi eliminarea ei. Societatea civilă are aceeași obligaţie: să
formeze şi să sprijine organzatii neguvernamentale care să atenţioneze asupra
pericolelor pornografiei. Nu mai vorbim de sistemul educațional.
Un exemplu pozitiv
Există şi exemple pozitive. Un articol din Los
Angeles Times publicat recent scria despre un tînăr licean de 15
ani dintr-o familie creştină din California care a lansat o campanie de
conştientizare a adolescenţilor privind pericolele pornografiei. O face cu
ajutorul surorii şi al prietenei lui. Ei au lansat împreună un site
anti-pornografie: www.fightingthenewdrug. Nu demult, tînărul a ţinut o conferinţă la sediul poliţiei din
cartierul lui, la care au
participat şi poliţiştii şi primarul oraşului. A expus pericolele pornografiei
din perspectiva ei ca epidemie publică şi a prezentat mărturii ale prietenilor lui, care i-au
mărturisit efectele negative ale pornografiei în vieţile lor, majoritatea
dintre ei devennd dependenţi de pornografie încă din şcoala elementară. Tînărul
se numeşte Parker Johnson şi e un model bun de urmat.
ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
AFR vă recomandă: Recomandăm articolul 10 ugly numbers describing pornography („10 cifre urîte ce
descriu consumul de pornografie” în 2017), care conține datele discutate în
comentariul de față, precum și multe altele (vezi AICI).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu