DE CE-I DRACUL CHIAR AȘA DE NEGRU CUM PARE

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

  

SCURTĂ LĂMURIRE PRELIMINARĂ

  

Nucleul acestui mic volum este mai vechiul meu e­seu intitulat chiar „Gîlceava dracului cu lumea”, apărut pentru prima oară integral în volumul Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate (Editura Anastasia, Bucureşti, 1997, pp. 44-65), apoi şi în diferite alte contexte, ca de pil­dă în revista lunară Lumea credinţei (din decembrie 2003 pînă în septembrie 2004), cu mici revizuiri şi adao­suri succesive. În vederea primei editări într-un volum se­parat (Nemira, 2005), eseul a fost restructurat şi substan­ţial adău­git, atît în corpul textului, cît mai ales în notele de subsol. Noua ediție (2017) aduce alte cîteva revizuiri și adaosuri (inclusiv un subcapitol nou – „Intermezzo: Lu­ci­ferismul în țara lui Caragiale” – și trei texte suplimen­tare în Adden­­da: „Luciferismul de larg consum”, „Cazul Tana­cu” și „Remember: Tragedia de la «Colectiv»”).  

Am căutat să ofer cititorului interesat o informaţie bogată şi corectă, cu comentarii minimale şi într-un stil mai degrabă colocvial, mai cu seamă că mi-am ales ca principală călăuză chiar limba română, cu savorile ei mie­zoase, din păcate astăzi folosită tot mai elementar şi înţe­leasă tot mai superficial. Nu mi-am propus să spun lucruri noi, ci mai degrabă să amintesc lucruri uitate, supunîndu-le provocator conştiinţei publice curente (care de multe ori pierde esenţialul şi ignoră că l-a pierdut), dar şi conşti­inţelor mai sofisticate, pe care însă „contextul” le va fi împiedicat să se apropie ceva mai atent de o asemenea pro­blematică.  

Desigur, n-am acoperit decît o parte – pe care am socotit-o însă cea mai însemnată – din vasta „hartă” a Răului. N-am luat în dis­cuţie, de pildă, decît principalele denumiri şi ipostaze ale diavolului, ocolind, între altele, enti­tă­ţile malefice secundare, de origine precreştină (şi ade­se­ori neîncreştinate), ce populează natura în mitologia folclorică, sau se află în legătură cu lumea morţilor (pen­tru aces­tea, a se vedea, de pildă, buna sinteză a etnolo­gu­lui Romulus Vulcănescu, în volumul Mitologie română, Editura Academiei, Bucureşti, 1985, Partea III, mai ales cap. „Daimonologia”, sau contribuţiile unor folclorişti mai vechi, ca Simion Fl. Marian sau Tudor Pamfile, în mare parte reeditate după 1989).  

Materia m-a obligat la o interdisciplinaritate princi­pială, cu mult recurs la lingvistică, folcloristică şi istoria literaturii, dar firul călăuzitor a rămas pînă la capăt cel teologic*, cu accent discret pe latura morală şi pedago­gică.  

Dacă ţinem seama de arhaismul semantic a pedepsi = „a învăţa”, am vrut să ne pedepsim puţin întru dracul, ca să nu ne lăsăm prea lesne pedepsiţi de el... (Întru în­gerii cei buni ne-a pedepsit, mai demult, d-l Andrei Pleşu, la un nivel supe­rior, cum se şi cuvenea). 

  

Autorul 

  

* În Addenda am inclus, de altfel, un eseu teologic ceva mai preten­ţios, publicat aici pentru prima oară ca atare (deşi unele părţi din el se regăsesc în alte scrieri ale mele), în care comentez pe larg, pornind de la patru versete-cheie, scenariul biblic al facerii şi căderii („Cînd dracul îşi bagă coada… Păţaniile omului între «chip» şi «asemă­nare»”). 

SUMARUL CĂRȚII

   

Lămurire preliminară – pag. 7

  

Dracul de lîngă noi 

Uite dracul, nu e dracul! – 11

Cunoaşte ca să re-cunoşti! – 12 

Şi dracul a fost înger de lumină 

Obîrşia duhurilor slujitoare – 19  

Ierarhiile cereşti – 21

Ceata voievozilor – 26  

Cînd îngerul se face drac – 30 

Numele nu stă degeaba pe drac 

Dracul cu chip de şarpe – 37

De la daimon-ul antic la demonul medieval – 39 

Diavolul – principiu al dezbinării – 42  

Cohorta lui Satan – 43  

Lucifer şi luciferismele – 44

Intermezzo: Luciferismul în țara lui Caragiale – 47  

Între Hristos şi Antihrist – 50 

Recurs la limba română 

Despre dracul… pe ocolite – 57  

Urît ca dracu’! – 59

În loc de „Piei, drace!” – 62  

Dracul nu-i chiar de capul lui... – 64 

Dracul luat peste picior 

„Aş plînge, dar nu pot de rîs!” – 69  

Scaraoţchi şi Irodiadele – 70

Mai în glumă, mai în serios… – 73  

Diavolul de ambe sexe – 74  

„Frumosul din umbră” – 75 

Cu dracul, totuşi, nu e de glumit… 

Sindromul lui Aghiuţă – 79  

De ce nu te poţi face frate cu dracul – 80

   

Addenda 

Cînd îşi bagă dracul coada… 

Păţaniile omului între „chip” şi „asemănare” 

I. Asemănarea adevărată sau omul înveşmîntat în har – 85 

II. Asemănarea mincinoasă sau omul acoperit cu frunze – 97 

III. Asemănarea pierdută sau omul în „haine de piele” – 109 

IV. Asemănarea regăsită sau omul în „haină de nuntă” – 118 

Luciferismul de larg consum – 129 

Cazul Tanacu – 135  

Remember: Tragedia de la „Colectiv” – 139