WIKIPEDIA – O SCURTĂ PRECIZARE

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME
   

O fotografie pe care nu știu nici cine mi-a făcut-o, 

nici cine mi-a pus-o pe Wikipedia

Cineva mă tot întreabă (și e o întrebare care mi s-a mai pus) de ce accept fără nici o reacție, de ani întregi, ca în articolul de pe Wikipedia în care sînt prezentat sumar – „Răzvan Codrescu (numele real: Adolf Marian Vasile, n. 7 mai 1959, București) este un eseist, poet și traducător român...” ș.a.m.d. – să fiu catalogat, cu insinuare stigmatizantă, drept unul dintre „promotorii autentici ai extremismului de dreapta” (pe baza următorului citat, inserat ulterior: „Semnificativă este primirea care se face acestor atitudini de către promotorii autentici ai extremismului de dreapta, care «recunosc» în ideile noilor vedete culturale propriile lor ideologii. Unul dintre ei, Răzvan Codrescu, întîmpina entuziast noua carte a lui Patapievici, descoperind că...” etc. – Andreescu, Gabriel [2003]. „Ideologii, discursuri, asocieri extremiste” [pdf]. Extremismul de dreapta în România, Cluj: Centrul pentru Diversitate Etnoculturală, pp. 26-27)? Îmi îngădui să răspund cu o scurtă precizare (prevenind și alte eventuale nedumeriri). 

Mai întîi trebuie să spun că eu habar n-am (și nici nu m-a preocupat să investighez) cine mi-a întocmit și publicat acolo articolul de prezentare, nici de unde va fi preluat informațiile (în general, corecte), nici cine va fi făcut în urmă unele adaosuri (mai mult sau mai puțin binevoitoare). Tot ce m-am simțit eu dator să fac, în mod discret, a fost să repar o eroare inițială privitoare la numele meu oficial și să adaug la bibliografie fiecare titlu nou apărut (cu datele editoriale standard). Nu mă preocupă autogestionarea „imaginii” mele pe internet, unde lucrurile sînt, oricum, destul de incontrolabile. 

În ce privește catalogarea respectivă, mi s-a părut din capul locului o aberație amuzantă. Că sînt un promotor (autentic, îmi place să cred) al ideilor de dreapta nu-i un neadevăr. În discuție rămîne doar eticheta de „extremism”, care face parte din recuzita unui anumit discurs ideologic ieftinit demult, pe care dacă mai există cineva să-l ia în serios, atunci cu acel cineva chiar nu merită să-ți mai pierzi timpul (pentru că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere). În ce fel să fiu eu „extremist”?! Am agresat pe cineva? Am instigat la violență? Am fost prins a avea legături cu grupări subversive, teroriste sau paramilitare? Orice om de bun-simț știe sau își dă seama că nu. Dar unii iau drept „extremism” simplul fapt de a gîndi altfel decît ei (adică în afara „corectitudinii politice” de sorginte neo-marxistă). Altminteri, nici vorbă de „extremiști” (fie ei de dreapta sau de stînga) în România secolului XXI. Realitatea de fiecare zi vădește ea însăși falsitatea propagandistică a unei astfel de „sperietori”. Dar dacă extremiști nu prea sînt, există, în schimb, destui proști și ticăloși, iar d-l Gabriel Andreescu se străduiește din răsputeri să fie reprezentativ pentru ambele categorii. E o libertate a domniei sale, pe care nu-mi trece prin gînd să i-o pun în discuție. 

În fine, e de observat că măruntul politruc al stîngii cu aere democratice nu are treabă atît cu mine, cît cu o pradă mult mai mare: d-l Horia-Roman Patapievici, căruia „extremistul” de mine i-aș fi „întîmpinat [prea] entuziast” cartea despre Omul recent, astfel că s-ar putea concluziona – în logica abruptă a autorului – că dacă un „extremist” te vorbește de bine, atunci n-ai cum să nu fii și tu „extremist”! Eu, care altădată am polemizat în termeni destul de duri cu d-l Patapievici, de data aceasta mă simt mai degrabă onorat să-i împărtășesc modest „extremismul”, spre panica de serviciu a stîngii neo-marxiste (căreia nu-i doresc să ajungă a avea de-a face vreodată cu extremismul pe care l-ar merita). 

Răzvan CODRESCU