IANUARIE 2017: MOȚA-MARIN 80

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME 

Am primit și dau mai departe... 

MANIFESTĂRI 

COMEMORATIVE 

ÎN SPANIA 

Flăcările revoluției ateo-comuniste, care au încins Rusia începînd cu anul 1917, au tins ulterior să cuprindă cu voracitate și restul continentului european. Dacă în anii imediat următori expansiunea bolșevică a putut fi oprită, pe fondul tulburărilor sociale și politice din Spania anilor ’30 ai secolului trecut lumea a asistat la o nouă tentativă, de o virulență extremă, de a răsturna fundamentele și valorile tradiționale care au definit civilizația creștină europeană. Reprezentanții unei ideologii barbare și violente, cu sprijin consistent din partea regimului de la Moscova, au însîngerat teritoriul Spaniei prin nenumărate crime și orori. Pe lîngă incendierea, profanarea sau demolarea a peste 1000 de biserici, mănăstiri, monumente sacre,  un număr imens de preoți, călugări, călugărițe și creștini militanți, în frunte cu 13 episcopi, au fost uciși de autoritățile republicane în urma unor simulacre de procese sau pur și simplu asasinați. Dintre aceștia, Biserica Catolică a beatificat oficial deja 1523 de persoane (alte sute de dosare fiind în studiu), prin acte succesive ale ultimilor trei Papi. 

Amintim aceste detalii pentru că sîntem încredinţaţi că şi Biserica Ortodoxă Română, prin declararea anului 2017 drept an omagial al apărătorilor Ortodoxiei în timpul prigoanei comuniste, va începe să facă la rîndul ei paşi concreţi în vederea canonizării cît mai multor martiri ortodocşi români, care şi-au dat viaţa mărturisindu-L pe Hristos. 

În orice caz, fără acest substanţial şi violent caracter antireligios al uneia din tabere, războiul civil din Spania nu poate fi perceput în adevăratele sale dimensiuni. Contemporanii săi au înţeles la vremea aceea foarte bine: era vorba în primul rînd de o înfruntare între duşmanii ireductibili ai creştinătăţii, de o parte, şi apărătorii ei, de cealaltă. 

Iată de ce un asemenea asalt furibund la adresa valorilor creștine nu a lăsat indiferentă nici lumea românească. Un grup simbolic de șapte români, membri ai Mișcării Legionare, au hotărît să arate prin faptă solidaritatea creștinilor din România cu frații lor atît de crunt prigoniți  de la celălalt capăt al continentului european. „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clătina aşezarea creştină a lumii! Puteam noi să stăm nepăsători?!” – avea să scrie Ion Moța înaintea plecării în Spania, spre sfîrșitul anului 1936. La rîndul său, Vasile Marin scria: „N-am făcut actul acesta din disperare sau aventură, ci perfect lucid. Era o datorie de onoare care apăsa pe umerii generaţiei noastre. L-am făcut cu acelaşi drag ca şi cînd ar fi fost vorba de ţara mea”. 

Acum 80 de ani, pe 13 ianuarie 1937, cei doi români, Ion Moța și Vasile Marin, cădeau pe cîmpul de luptă de la Majadahonda, în apropierea Madridului, pecetluindu-și gestul de solidaritate cu sîngele jertfei supreme. Martiriul lor a avut în țară un ecou covîrșitor. De-a lungul traseului spre București, sicriele cu trupurile lor neînsuflețite au fost întîmpinate și salutate de mase uriașe de români. Înmormîntarea s-a constituit într-o apoteoză a acestor sentimente de identificare la nivel naţional cu jertfa celor doi, pe lîngă miile de români prezenţi slujind şi sute de preoţi şi cîţiva ierarhi ai Bisericii Ortodoxe. Ecourile ei au depăşit cu mult rîndurile adepţilor sau simpatizanţilor legionari, reverberînd în sufletele tuturor celor care au simţit româneşte şi creştineşte. 

Nici zece ani mai tîrziu, România avea să cadă în robia bolșevică, revenindu-i doar exilului păstrarea memoriei primilor martiri anticomuniști, atît de încărcată din perspectivă simbolică. Astfel, în anul 1947, pe locul unde au căzut Ion Moța și Vasile Marin, legionarii din exilul spaniol au ridicat în memoria lor o cruce de piatră. An de an, jertfa celor doi era comemorată pe acel loc de românii din lumea liberă (legionari și nelegionari), împreună cu reprezentanți ai statului spaniol din acele vremuri. În anul 1970, folosind fonduri strînse exclusiv din donații, legionarii exilați ridică la Majadahonda, lîngă vechea cruce de piatră, un impresionant monument de beton zidit sub semnul crucii, adică semnul sub care și-au dat viața cei doi martiri ai creștinătății. Comemorările au continuat an de an în jurul datei de 13 ianuarie, străjuite fiind de atunci încoace de această ctitorie impunătoare. 

Din păcate, mai ales în ultimul sfert de veac, monumentul a atras mereu ura și furia unor semeni orbiți de ură ideologică și animați de un spirit de distrugere. A fost profanat în repetate rînduri, mai ales prin graffiti, dar înaintea fiecărei comemorări s-au depus eforturi pentru a-l aduce într-o stare decentă. În ultimii ani chiar a fost curățat complet înainte de fiecare comemorare. Din păcate, vechea cruce de piatră, anterioară monumentului, a fost distrusă definitiv în anii 2002-2003, iar pe soclul ei de granit se înalță acum o cruce din fier. 

Şi în acest an, tradiția manifestărilor comemorative în memoria celor doi martiri a continuat neabătută. Sîmbătă 14 ianuarie a avut loc comemorarea de la monument, în cadrul căreia, după slujba religioasă de pomenire, s-au rostit și cuvîntări evocatoare. Şirul discursurilor l-a început pr. Marius Vișovan, după care s-a dat citire (de către Sorin Olariu) unui cuvînt din partea lui Dan Boghiu, unul dintre ultimii veterani legionari care au participat la construcţia monumentului aflaţi încă în viaţă. A vorbit de asemenea Miguel Menendez Piñar, președintele Asociației pentru Custodierea Monumentului Moța-Marin. În cadrul comemorării s-au rostit şi mesaje din partea altor grupări: a cuvîntat un reprezentant al Partidului Naţionalist Francez şi s-a dat citire unui mesaj venit din partea naţionaliştilor din Ucraina. 

În după-amiaza aceleiași zile a avut loc conferința „Espíritu Majadahonda. El legado de una generación”. Au ținut să evoce spiritul Majadahondei și testamentul unei generații: Blas Piñar Gutiérrez – avocat și general de brigadă al Armatei Spaniole, José Luis Jerez Riesco – avocat, președinte de onoare al Asociației pentru Custodierea Monumentului Moța-Marin, Manuel Andrino – șeful național al Falangei Spaniole, Pedro Pablo Peña – șeful Alianza Nacional, Fernando Maqueda - șeful național al Juventudes Falangistas de España, părintele Marius Vișovan – reprezentantul Fundației Profesor George Manu. Organizator şi moderator – fiind și cel care a rostit cuvîntul de deschidere şi de încheiere – a fost Călin Gabor, de asemenea reprezentant al fundaţiei noastre. 

Vorbitorii au evocat în mod convingător, fiecare în felul său, cu elocvenţă, cu patos sau cu emoţie, semnificaţia jertfei lui Ion Moţa şi Vasile Marin, ale cărei ecouri nu pot fi reduse doar la contextul acelei epoci, ci au o însemnătate deosebită pînă în ziua de azi, cînd valorile tradiţionale – credinţa şi naţiunea – sînt discreditate şi puse sub semnul întrebării. 

A doua zi, duminică 15 ianuarie, la Biserica „Sfîntul Ioan Casian” din Guadalajara (în apropierea Madridului) a avut loc Sfînta Liturghie, după care s-a ţinut parastasul pentru Ion Moța și Vasile Marin, dar şi pentru Mihai Eminescu, cu toţii simboluri ale identităţii noastre româneşti. Alături de preotul paroh Emilian Geabănă a slujit pr. Mircea Bejenar (venit în Spania din partea Fundaţiei George Manu), care a ţinut şi predica. Rostită în cuvinte clare şi pătrunzătoare, cu formulări inspirate şi elocvente, care au scos în evidenţă însemnătatea jertfei celor doi neomartiri pomeniţi, ea a mers la inimile tuturor celor prezenţi. 

A urmat un eveniment cu caracter evocator al jertfelor anticomuniste aduse de poporul român în toate împrejurările, în contextul în care Biserica Ortodoxă Română a dedicat anul 2017 printre altele și „apărătorilor Ortodoxiei în timpul prigoanei comuniste”. Sub titlul „Modele de jertfă pentru Hristos” s-au prezentat cu această ocazie o serie cărți editate de Fundația George Manu și Editura Evdokimos, închinate unor eroi și martiri din temnițele comuniste din România. În cuvîntul său rostit cu acest prilej, Bogdan Munteanu, redactor-şef al revistei Permanenţe, a conturat ideea nevoii de asemenea modele jertfelnice cu care să ne putem identifica sufleteşte, pentru că fără repere morale întrupate în atitudini demne şi mărturisitoare, sau fără repere culturale şi spirituale pe această linie, nu poate exista o conştiinţă a propriei identităţi, atît de necesară fiecărui neam în parte. 

Fără îndoială însă că momentul cel mai încărcat de emoţie l-a constituit şirul de cuvîntări ţinute de către trei veterani, pătimitori şi mărturisitori în temniţele comuniste: Marcel Petrişor, Dionisie Stoenescu şi Demostene Andronescu. Cu multă trăire şi putere de convingere, ei au vorbit despre valori, despre idealuri, despre duşmanii acestora, comunismul şi masoneria, expresii ale spiritului satanic, de pe urma cărora au avut de suferit şi ei, ca reprezentanţi ai unei generaţii de români demni şi conştienţi de rosturile lor. Cu acest prilej a avut loc şi un dialog cu credincioşii prezenţi în biserică. S-a explicat faptul că tocmai din pricina acestui conflict între viziunea spirituală asupra lumii, bazată pe credinţă şi nobleţe sufletească, pe respectul scînteii divine din sufletul omenesc, şi cea materialistă, atee, consumistă, pentru care omul nu e decît un atom, un număr sau o marfă, reprezentanţii primeia, legionarii, au fost mereu prigoniţi, discreditaţi, calomniaţi. S-au evocat şi momente grele din perioada detenţiei, s-a amintit de hrana lăuntrică pe care au constituit-o deopotrivă rugăciunea şi poezia, cele două coloane pe care s-a sprijinit rezistenţa sufletească a celor întemniţaţi. Vibraţia rostirii a emoţionat pînă la lacrimi întreaga asistenţă, care a simţit instinctiv că în spatele retrăirii acelor amintiri se ascunde de fapt un dramatism nepereche şi un munte de suferinţă. Cei trei veterani, deşi la o vîrstă înaintată, au reuşit prin prezenţa şi cuvîntul lor să încălzească sufletele tuturor celor prezenţi, stîrnind la final o sinceră efuziune de dragoste şi totodată de respect pentru jertfa şi suferinţa lor, cît şi a celor care azi nu mai sînt printre noi. 

Ziua a continuat cu o agapă, un bun prilej pentru românii veniți din depărtări să schimbe gînduri între ei, dar și să înfiripe relații cu românii care acum locuiesc pe pămînt spaniol, fizic departe de patria-mamă, dar simbolic atît de aproape de un loc sfințit cu sîngele primilor martiri români care au căzut împotrivindu-se molohului comunist, care nu peste multă vreme avea să înghită întreaga Românie. 

Fundaţia „George Manu”

 

Mai puteți citi pe acest blog:

* Taina jertfei: cazul Moţa-Marin
* Două biografii: Moţa şi Marin