Mirela Chelaru, Douăzeci de paşi spre mîntuire în basmul creştin
Tinereţe
fără bătrîneţe și
viaţă fără de moarte,
cu un cuvînt înainte de Pr.
Constantin Necula,
Editura
Christiana, Bucureşti, 2016, 267 pagini, format 13x20
(cu 21 de ilustrații
alb-negru realizate de autoare)
Printre titlurile acestei toamne de la Editura Christiana se numără și cartea avocatei și scriitoarei Mirela Chelaru dedicată celui mai cunoscut și mai atipic basm românesc, recitit, la vîrsta maturității, din perspectiva teologiei și misticii creștine. Reproduc aici cuvîntul înainte al părintelui Constantin Necula (pp. 5-6) și „Argumentul” autoarei (p. 7), care adîncește, pe linia Ortodoxiei, perspectiva exegetică deschisă de Constantin Noica în Sentimentul românesc al ființei (1978). Am adaptat textele la ortografia blogului. (R. C.)
Dreptul la poveste
Am terminat, tîrziu
în noapte, de citit rîndurile Mirelei Chelaru şi continui să citesc, în taina
rugăciunii, cheia de cuvînt prin care m-au prins. Un scris curat, precum cel
din basmul românesc, închegat cu limpezimea „apei vieții”, care poartă în
sfințenia alcătuirii lui trei smicele de lemn dulce și trei boabe de busuioc.
Mărul și busuiocul, singurele semințe pe care îngerii, ne zic basmele
basarabene, le-au strecurat lui Adam și Evei la alungarea lor din Rai, sub
ochii înlăcrimați, de Tată Risipitor, ai lui Dumnezeu.
Bătrînii noștri
povesteau Evanghelia cu rigoarea unei limbi pe care astăzi ne-am pierdut-o în bîrfa
fără de sfîrșit, în lamentația fără pocăință a vremii de acum, în înjurarea
adevărului care nu ne susține dreptățile de moment. Nu sînt critic literar. Dar
nu cred că pentru că aș fi fost mi-a îngăduit Dumnezeu aceste gînduri dinainte
de a vă pune pe gînduri autoarea volumului pe care-l veți citi. Sub pana
aceluiași Duh Sfînt gîndul respunerii basmului către omul modern, obositul
nostru frate, ne unește. Sînteţi dinaintea unei respirări de basm românesc în
limpezimea de zori a culturii creştine. În care parcursul de bucurie al
Învierii nu poate fi întunecat de moarte, aripa de lumină a nădejdii nu poate
fi murdărită de tina de îndoială a filozofiilor încremenite în proiect eretic.
În care dragostea învinge. Nu ca într-un film hollywoodian, prin iubiri
superficiale, marcate de aroganța unei false educații sexuale, ci din adîncul
dumnezeiesc al firii omenești. Chipul slavei lui Dumnezeu, măcar de purtăm
rănile păcatelor.
Cartea aceasta vă
spune altfel despre poveste. Vă spune, decent și tandru, că Dumnezeu e prezent.
Vă spune că a gîndi înseamnă a te lega prin firul de borangic al rugăciunii cu
Cerul, amplul Potir nesecat de Taină. Creatorul basmului, un anonim ori un
cunoscut deopotrivă, este Poporul român creştin.
După ce s-a zguduit temelia
creştină a culturii române, basmul s-a transformat în roman ori în nuvelă...
Rupt de cer, basmul s-a transformat în țărînă uscată. Din cînd în cînd
recitirea lui aduce cîte un strop de lacrimă ce învie în el sămînța de lumină a
bucuriei respunerii. A recitării.
Mirela Chelaru ne
propune o astfel de recitire și recitare a băsmuirii, singura vrajă îngăduită
în planul firii creștine a zicerii. Pune laolaltă personaje cu persoane ce au
schimbat istoria umanității noastre. Urcă și coboară în văile de sens ale
luminii. Simte oare și ea că sufletele noastre au obosit, inundate de toxina
informației de tip breaking news?
Basmul cere liniște, odihnă, așezare. De aceea citirea lui pare o catismă de
psalm la opaiț de tihnă.
Citiți și
odihniți-vă! Ajunge zilelor răutatea de noapte adîncă în care ne zbatem.
Redați-vă tihna poveștilor! Cartea de față este încă o posibilitate. Un drept.
Dreptul la basm, la poveste.
Pr.
Constantin Necula
Mirela Chelaru văzută de Patricia Teodora Chelaru
Argument
Cineva* spunea că
basmul este „zăcămînt arhaic de sens ce trebuie exploatat și scos la lumină”.
Abia acum, destul
de aproape de vîrsta premergătoare Tainei, am avut răgazul să recitesc basmele
copilăriei și am fost uimită să constat comoara duhovnicească ce zace în ele și
care, cu fiecare generație, se imprimă în sufletele oamenilor, dîndu-le Calea.
Ca orice lucrare a
omului și nu a Domnului, desigur că interpretarea pe care o propun nu este
lipsită de vulnerabilități. Aș fi bucuroasă să-mi fie descoperite, pentru a le
remedia împreună. Dar dacă cititorii nu o vor accepta, voi fi bucuroasă să le
fi oferit un motiv de meditație.
Dacă nici acest
lucru nu-l voi fi reușit, rămîne să considerați basmul un prilej-pretext
pentru omul de astăzi sufocat de autosuficiență și raționalism ateu să vină în
contact cu cîteva mărgăritare ale literaturii creştin-ortodoxe. Poate că îl vor
face să se reîntoarcă pe Cale, dacă s-a rătăcit, și să-și regăsească sensul
vieții, dacă l-a pierdut.
Autoarea
* Cristian Ciocan, „Cum se împacă literatura
cu filozofia”, în România literară,
nr. 39/2005.
Chiar daca nu are legatura cu postarea, ce ziceti de decernarea Premiului Nobel pentru Literatura cantaretului Bob Dylan?
RăspundețiȘtergereCe să zic? Încă un evreu a luat Nobelul. Pentru asta e bun orice (pre)text. Cred că multe alte probleme merită prioritatea.
RăspundețiȘtergereIdeologizat și politizat, Premiul Nobel pentru Literatură a devenit demult o bătaie de joc la adresa marii literaturi. Așa se distrug axiologiile adevărate și se promovează axiologiile false. Lumea contemporană nu este decît un uriaș malaxor ideologic, în care valorile se impun financiar și mediatic de către cine are de fapt „pâinea și cuțitul”.
RăspundețiȘtergereApropo de Nobel:
RăspundețiȘtergerehttp://www.carteadelaora5.ro/dan-c-mihailescu-despre-castigatorul-premiului-nobel-pentru-literatura-bob-dylan/