SINAXAR ROMÂNESC (44)
SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME
15 septembrie:
SFÎNTUL MARE MUCENIC
NICHITA (NICETA)
ȘI SFÎNTUL IERARH
IOSIF CEL NOU
DE LA PARTOȘ
Destul de obscură rămîne istoria Sfîntului Mare Mucenic Nichita
(„Biruitorul”), despre care nu se știe de va fi
fost got, grec, roman sau daco-roman, dar se știe că a fost ucenic al
Episcopului Teofil al Scythiei și Gotiei și că a fost martirizat (ars de viu)
în marea persecuție a lui Athanaric (372), undeva prin părțile noastre (unde va
fi făcut misionarism printre goții pripășiți și băștinașii daco-romani).
Născut pe la anul 1568 într-o familie valahă din Raguza Dalmației, viitorul
arhiereu Iosif a primit la botez numele de Iacob. Călugărit de timpuriu (se
spune că încă de la 15 ani), avea să devină vestit sub numele de Iosif Valahul,
ajungînd unul dintre marii nevoitori ai Athosului și adevărat duhovnic a toată
Sfetagora, dăruit de Dumnezeu, pentru viața lui sfîntă, cu rugăciunea cea
neîntreruptă și cu har vindecător. A fost egumen în mai multe lavre grecești,
iar cînd trecuse de 80 de ani, răposînd mitropolitul Timișoarei, românii
bănățeni au stăruit pe lîngă dînsul și l-au înduplecat să se urce în scaunul
arhieresc (1650), în care s-a dovedit un vajnic apărător al Ortodoxiei și a săvîrșit
numeroase minuni (a vindecat un olog ce bolea de 20 de ani, a stins un incendiu
ce cuprinsese jumătate din oraș, a convertit puzderie de turci la credința
creștină). Retras apoi la Mănăstirea Partoș, și-a petrecut acolo ultimii 3 ani
ai vieții pămîntești, pînă în toamna anului 1656, cînd clopotele mănăstirii au
prins să bată singure, vestindu-i trecerea la Domnul. A fost canonizat în
toamna lui 1956, iar moaștele sale se află în Catedrala din Timișoara. (R. C.)
Mai puteți citi pe acest blog:
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:00
0 comentarii
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire