DIN PIVNIȚA
GÎNDIRII „LIBERALE”:
CAZUL ADRIANA
SĂFTOIU
Dacă
unii dintre noi am salutat performanța fără precedent a Coaliției pentru
Familie – structură civică formată din zeci de
asociații ce promovează valorile familiei tradiționale – de a strînge peste
trei milioane de semnături în favoarea proiectului de lege pentru revizuirea
Constituției în privința definirii
căsătoriei (ca fiind uniunea liber consimțită între un bărbat și o
femeie, iar nu „între soți”),
alții s-au grăbit să critice și să bagatelizeze demersul, din abstracte
considerente ideologice.
Performanța
civică și morală a campaniei – o premieră pe plan românesc și european (deși în Europa ultimilor ani au avut loc cinci referendumuri privind
familia: în Croația, Slovenia, Slovacia, Irlanda și Armenia) – ni se
înfățișează la adevărata ei dimensiune dacă ne reamintim că pentru a putea fi
depus în Parlamentul României proiectul de lege avea nevoie de susținerea a
500.000 de cetățeni. În
plus, faptul este relevant pentru ce cred românii majoritar ortodocși (dar și
alte confesiuni religioase din
România: catolici, greco-catolici, baptiști, penticostali) despre temeiurile
bioetice ale societății.
Toate acestea nu sînt însă cîtuși de
puțin pertinente pentru cei care se cred purtători de drapel ai ideologiilor
novatoare și care confundă democrația cu manipularea majorității în favoarea
minorităților. Nu știu dacă prima, dar în orice caz cea mai necuviincioasă
reacție a avut-o poetul Florin Iaru, într-un articol din Adevărul (care adevăr?!), unde îi califică abrupt pe semnatari ca
fiind pur și simplu „trei milioane de proști”. Puteau fi și miliarde, zice
dumnealui; dacă nu gîndesc ca mine, sînt niște proști!
Deși mai puțin violent în exprimare,
mai grav mi se pare cazul recent al jurnalistei Adriana Săftoiu, care a
criticat – altminteri cu o totală lipsă de argumente – inițiativa cetățenească
de revizuire a Constituției în favoarea protejării familiei naturale, afirmînd (inclusiv
pe Facebook) că ar fi vorba de o țintă falsă: „Sînt întrebată insistent ce
crede PNL despre referendumul pentru modificarea Constituției pe tema definirii
familiei ca bărbat și femeie. Spun ce cred eu. Că cineva a băgat bățul prin
gard și noi am pus botul, noi, în calitate de cetățeni ai acestei țări. Pentru
că, de fapt, asta nu e o problemă reală, e o non-problemă pe care au creat-o
unii”. Problema reală ar fi alta: „Din punctul meu de vedere, adevărata
îngrijorare e faptul că familia e atacată mai degrabă de abuzurile din familia
bărbat-femeie asupra copiilor sau a femeii (mai rar a bărbatului). Mi se pare
mult mai important acest subiect, «violența domestică» (eu i-aș fi spus
sălbatică) din familii și faptul că familiile monoparentale nu par un subiect la
fel de serios ca spaima că dă LGBT-ul peste noi. Mă îngrijoreză că sînt multe
(nu îmi permit să spun sute sau mii, fiindcă nu avem o statistică reală) femei
care acceptă, alături de copii, să conviețuiască în familia tradițională cu traume
psihice și fizice, din aceleași motive pentru care unii nu acceptă
parteneriatele civile. Voi pleda pentru stoparea violenței domestice în familia
constituțională bărbat-femeie și pentru parteneriatele civile, inclusiv pentru
cuplurile heterosexuale care trăiesc împreună fără să dorească să își
oficializeze relația”.
Credem, desigur, că fiecare are
dreptul la opinie („Spun ce cred eu”), chiar și cei care ni-l contestă pe al
nostru, dar ne-am fi așteptat la o percepție mai inteligentă a problemei și la
un minimum de coerență, nu zic din partea unui profesionist al jurnalisticii,
dar din partea unui fost deputat liberal și unui fost consilier și purtător de
cuvînt prezidențial. Prin declarațiile sale necugetate, d-na Săftoiu își face
un deserviciu și sieși, și direcției liberale (tocmai în prag de alegeri, sfidînd
și compromițînd dintr-un condei trei milioane de voturi potențiale!).
Că există o criză tot mai accentuată
a familiei naturale, cu efecte sociale complexe, de ordin moral și demografic,
îngrijorătoare pe termen scurt și dezastruoase pe termen lung, e o evidență
curentă, care ar trebui să impună de la sine măsuri responsabile de protecție
(inclusiv de ordin juridic) și sprijin educațional. Că printre factorii care
contribuie activ la această disoluție se află și propaganda homosexuală, cu
corolarul „familiilor alternative”, este iarăși o evidență a vieții de zi cu zi.
Nu-i vorba de „o non-problemă creată de unii”, ci de o realitate tot mai
extinsă și mai agresivă, atestată de analiști lucizi și avizați de pe toate meridianele.
Dacă evidențele curente nu sînt de ajuns, atunci există o întreagă literatură
de documentare, cu fapte și cifre mai presus de orice îndoieli. Spre a vedea
cum și unde s-a ajuns, aș face trimitere, între altele, la cartea nemțoaicei
Gabriele Kuby (2012), tradusă recent și în limba română (Revoluția sexuală globală. Distrugerea libertății în numele libertății,
Ed. Sapientia, Iași, 2014), pe care nu i-ar strica nici d-nei Săftoiu să o
răsfoiască măcar (tocmai pentru „a nu pune botul” la „bățul băgat prin gard”).
Că și în familia tradițională a
existat, există și va exista „violență domestică” (împotriva căreia trebuie
desigur luptat), aceasta este o cu totul altă discuție. Dacă familia
tradițională nu e perfectă (dar ce e perfect pe lume?), nu înseamnă că ea ar fi
în principiu rea, nici că ar legitima prin aceasta alternative „familiale”
împotriva tradiției și împotriva firii. D-na Săftoiu trage parșiv discuția în
altă parte, cumva ca orbul care – zicea Descartes – cînd vrea să se bată cu
tine... te trage în pivniță.
Vom
afla cît de curând care este forța reală a celor peste trei milioane de
semnături – strînse cu ajutorul a peste 80.000
de voluntari din toate confesiunile creștine și din toate mediile sociale și
profesionale – și
cît de corect și de funcțional este sistemul democratic din România. Dar și
dacă (așa cum am mai spus-o), sfidînd realitatea, Parlamentul României ar bloca politicianist și birocratic inițiativa cu o atît
de largă susținere a Coaliției pentru Familie, tot ar rămâne măcar evidența
adevărului că, împotriva oricăror presiuni ideologice din exterior sau din
interior, poporul român se dovedește încă atașat față de morala și tradiția sa
creștină (și capabil să distingă încă valorile bimilenare ale adevăratei civilizații europene de falsele „valori europene” ale momentului, impuse prin terorism ideologic și instituțional).
Curtea Constituțională a avizat deja (20 iulie) inițiativa (fapt deplîns imediat, cu aceeași sofistică perversă a „libertății” și „drepturilor omului”, de un Andrei Cornea în revista 22), urmînd acum dezbaterea ei în
ambele Camere ale Parlamentului (pentru adoptarea proiectului de lege este necesar
avizul a două treimi din totalul membrilor).
Cum pentru revizuirea scontată este
necesar un referendum național, inițiatorii au avansat deja propunerea ca el să
aibă loc o dată cu alegerile parlamentare din toamnă. Să sperăm că mobilizarea
electoratului și opiniei publice românești vor fi în continuare pe măsură,
înlesnind pînă la capăt triumful
realității firești asupra ideologiilor dizolvante.
Pînă una-alta, d-na Săftoiu
reprezintă încă un cui în sicriul (neo)liberalismului românesc, iar diferența
dintre proști și deștepți, ca și dintre simțiți și nesimțiți, aș zice că numai
Bunul Dumnezeu o știe cu adevărat.
Răzvan CODRESCU
Merita citit eseul teologului Bogdan Duca despre esecul moral al civilizatiei euro-atlantice:
RăspundețiȘtergerehttp://www.activenews.ro/stiri-politic/Bogdan-Duca-eseu-de-exceptie-despre-esecul-moral-al-civilizatiei-euro-atlantice.-Un-fost-ministru-de-externe-il-califica-drept-un-text-de-o-exceptionala-profunzime-si-o-acuta-necesitate-135348
Doamna aceasta, ca toti politicienii nostri actuali, nu are sentimentul si perspectiva destinului national, nu vede in "durata lunga a istoriei", n-o intereseaza decat imediatul, cu capriciile si conformismele lui, indiferent de consecinte: "Dupa noi, potopul!". Prezentul romanesc, dupa ce a ucis trecutul, face toate eforturile sa ucida si viitorul. Acesta este adevaratul genocid al vremurilor noastre!
RăspundețiȘtergereM. B.
De familia naturala, asa cum a fost ea lasata de Dumnezeu, se leaga si ordinea sociala, si perpetuarea speciei. Disolutia familiei naturale nu poate duce decat la dezastru moral si demografic, deci la sinucidere comunitara pe termen lung in numele unor capricii individuale pe termen scurt. Poate ca, la noi cel putin, homosexualii si "familiile" homosexuale nu au inca o proportie numerica foarte mare, dar daca fenomenul nu este responsabil ingradit si daca se deschide cutia Pandorei, exista riscul major ca el sa creasca galopant, otravind si pervertind intreaga mentalitate publica. Orice epidemie porneste de la un focar restrans. Cand apare virusul fatal, nu cauti sa il hranesti, ci sa il contracarezi. Politicienii si politrucii noilor ideologii ne indeamna pur si simplu la sinucidere biologica si morala, in conditiile in care si asa natalitatea este la pamant, iar criteriile etice aproape ca nu mai functioneaza (mai ales in randurile tineretului, rupt de traditie si hranit cu subcultura individualismului hedonic si consumist). Nici nu este nevoie ca Dumnezeu sa mai trimita peste noi foc si pucioasa, ca peste Sodoma si Gomora: ne autoexterminam cu largul concurs al "alesilor" noastri, care nu par sa aiba preocupare mai intensa decat sa ne scoata din istorie si sa ne indeparteze de Dumnezeu.
RăspundețiȘtergerePr. Nicolae
@ Pr. Nicolae
RăspundețiȘtergereAți punctat foarte bine. Din nefericire, nu este numai problema noastră, ci a întregii civilizații euro-americane. Cînd ordinea moral-religioasă este înlăturată sistematic de cea politico-ideologică, cînd se retează rădăcinile tradiției și se anulează identitățile, cînd se distrug ierarhiile comunitare și se incită la anarhia individualismului, rezultatul nu poate fi decît cel pe care îl vedem: o lume care nu mai are nimic sfînt, care nu se mai poate perpetua și nici apăra (nici de agresorii dinăuntru, nici de cei din afară), care nu mai poate genera decît haos și perversiune, ca într-un preludiu al morții sau al apocalipsei.
O lume homosexuala invadata de arabi - asta a ramas din Europa. Iar noi ne prefacem ca existam pe la periferia ei.
RăspundețiȘtergereCa hunii si alte popoare migratoare pe vremea decaderii romane, arabii sunt "biciul lui Dumnezeu" pentru toate perversiunile si faradelegile noastre.
RăspundețiȘtergereHai că o luați razna? Voi nu sunteți și voi români și europeni? O fi muierea asta proastă și nesimțită, dar și voi sunteți plecați cu sorcova.
RăspundețiȘtergere@ Relu Decibelu
RăspundețiȘtergerePăi dacă facem parte din cele „trei milioane de proști”... De aceea ziceam că adevărata socoteală doar Dumnezeu o știe (dacă n-o fi luat-o și el „razna”, fiind așa de vechi de zile...). Dar nu fii amărît, Relule! Cîtă vreme mai există un decibel de deșteptăciune internautică (că ești matale sau c-o fi altul), lumea mai are o șansă (cu sau fără Dumnezeu). Nu pune la inimă că mai existăm și noi! Oricum, sîntem în lichidare, asta pînă și o „muiere proastă” o știe. De ce să-ți pese matale de niște „plecați cu sorcova” cîtă vreme nu te lași „sorcovit”? Mai dă-i în mama lor!
In cazul homosexualilor nu e vorba doar de niste parteneriate sau casatorii civile atipice, ci de pretenttile lor a fi asimilati cu familiile naturale si a avea aceleasi drepturi cu acestea, inclusiv pe acela de a adopta si creste copii. Or, este deja o certitudine statistica aceea ca astfel de copii sunt puternic marcati psihic si social, iar la randul lor viitori homosexuali. Un om politic ar trebui sa aiba reprezentarea gravitatii problemei pentru corpul etno-social si sa nu o trateze cu indiferenta sau cu suficienta.
RăspundețiȘtergere@ Anonim 12:46 p.m.
RăspundețiȘtergereDin păcate, e tot mai limpede că la noi nu mai există politică adevărată, ci doar politicianism, nu mai avem oameni politici, ci doar politicieni sau politicaștri (nici nu mai știu cum să-i numesc). Omul politic este preocupat cu toată responsabilitatea de „polis”, de destinul „cetății” nu doar în actualitate, ci și în perspectivă, pe cînd politicianul nu este decît un exploatator în interes personal al contextului imediat, ca și cînd țara ar fi, vorba lui Eminescu, doar „jucăria generației actuale”. El vrea să corespundă ideologic establishment-ului de pe urma căruia profită, fără riscuri și fără bătăi de cap, pentru că de fapt nu-i pasă decît de prezent prin prisma propriei persoane și a găștii de tip mafiot din care face parte - și în afara căreia, de regulă, ar fi un zero barat (și intelectual, și profesional). Mă tem că de la actuala „clasă politică” nu este nimic de așteptat în materie de răspundere națională. În privința problemei în discuție, să vedem ce va ieși din dezbaterea ei parlamentară! Poate că totuși scepticismul meu va contrazis măcar conjunctural...
Nu e nicio mirare: mai nou, liberalii s-au pornit impotriva Catedralei, cu o frantuzoaica sorosista in frunte. Se vede bine ca PNL este cel mai anticrestin si antinational partid din Romania, iar faptul ca un Marian Munteanu s-a putut incurca cu ei este extrem de suspect. Faptul e grav in perspectiva alegerilor, pentru ca chiar nu ai pe cine te baza impotriva PSD. Ideologic, toti sunt niste neomarxisti, fara credinta si fara demnitate, vanduti cercurilor de influenta din afara.
RăspundețiȘtergereMda, discuția depășește cu mult cazul Adriana Săftoiu...
RăspundețiȘtergere@ P. C. (nepostat)
RăspundețiȘtergereChiar dacă autoarea se va fi pretat de-a lungul vremii, cum ziceți, la „bîrfe abjecte despre adversarii ei politici”, nu-i cazul să ne pretăm și noi la așa ceva. Insinuările și termenii în care le faceți sînt de neadmis (cel puțin pe acest blog). Ajunge să criticați, nu-i nevoie să ocărîți.
Ar fi trebuit pus la punct si evreul Andrei Cornea, care contesta Curtea Constutitionala a Romaniei. Mai bine ne-ar fi spus cum sta treaba cu homosexualii in Israel...
RăspundețiȘtergereLiberalii vor avea in curand soarta taranistilor, iar cioclii partidului vor fi mai ales femeile.
RăspundețiȘtergere