Pagini

duminică, decembrie 27, 2015

INTERMEZZO LIRIC: UN POEM ANONIM

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME


Printre comentariile de pe blog (poate cu un anumit caracter aluziv, dar fără nici o legătură cu postarea respectivă!), am primit de mai multă vreme, bănuiesc că spre publicare, acest poem, practic anonim, pentru că autorul lui semnează cu zgîrcenie: Ștefan. Nu i-am dat drumul atunci, dar l-am păstrat (pentru că nu mi s-a părut rău), așa că-l fac public acum, chiar în ziua de Sf. Ștefan (urîndu-i autorului LA MULȚI ANI! – dacă acesta-i este cumva numele de botez – și așteptîndu-l să revină cu vreo eventuală lămurire). Textul a fost adaptat ortografiei curente a blogului. Ilustrația: Jacek Yerka, Ink Valley 2011. (R. C.)
 
[Ne amăgim cu vorbe și idei...]

Ne amăgim cu vorbe și idei, 
ne vrem deștepți și culți nevoie mare, 
dar să-i mai punem lumii vreun temei 
nici zel n-avem și nici n-am fi în stare.

Doar gura e și nasul sus de noi, 
dar nu-i nimic ce sfînt să ne mai fie: 
așa sunăm de falși și-așa de goi 
de parcă-am fi nu trupuri, ci sicrie.

Cu noi se-nfundă veacul în nămol 
și cerul năpîrlește de lumină, 
iar pe răzoare cască dracul gol, 
cuprins și el de-o lene levantină.

Ce trist o fi, pe crucea Lui uitată, 
Cel blestemat să fie Dumnezeu, 
la cît de jalnic lumea Lui arată 
și gata parcă de-a boli mereu!

De n-ar fi moartea șansa noastră bună, 
s-ar face viața cel mai crunt infern, 
dar Domnul, cu iubirea Lui nebună, 
ne-a izbăvit de ce-ar fi fost etern.

Iar dacă e de vreo-nviere loc, 
va ști măcar o rămășiță poate 
că între cer și iezerul de foc 
e un mister mai mare decît toate.

Ne amăgim cu vorbe și idei, 
ne vrem deștepți și culți nevoie mare,  
dar sîntem doar rîndașii mărunței 
ai morții cuibărite-n fiecare.

12 comentarii:

  1. "Și cerul năpîrlește de lumină" este vers în toată puterea. Bună treabă.
    La mulți ani!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulți ani!
    Acum se zice „vers de vers” sau „vers marfă”... Păcat că nu-s mai multe așa!

    RăspundețiȘtergere
  3. Fratele Alexandru27/12/15 1:33 p.m.

    Poemul este remarcabil. Autorul poate iesi linistit din anonimat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnule Codrescu, stiti ce cred eu? Cred ca va jucati de-a anonimatul pe blog si ca de fapt poemul - care chiar mi-a placut - este al d-voastra. Va citesc de mult poeziile si recunosc cuvintele si procedeele care va sunt caracteristice. (de obicei intervin cu numele meu, dar acum aleg si eu anonimatul)

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Anonim 7:06 p.m.

    Nu m-am „prins” cine sînteți, dar asta da provocare! Întrebarea este: ce-aș avea de cîștigat?

    RăspundețiȘtergere
  6. Nimic. JOCUl este prin definitie GRATUIT.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Anonim 8:02 p.m.

    Îmi place răspunsul.
    Atunci... trăiască gratuitatea!
    Anul Nou cu bucurie, cum ar fi fiind să fie!

    RăspundețiȘtergere
  8. Valentin Dan27/12/15 9:39 p.m.

    Sînt sigur că textul nu este al lui Răzvan Codrescu – argument stă rigoarea cu care-și construiește RC prozodia. Adevărat, forța unuia dintre versuri este de calibrul lui, dar cu atît mai mult se cuvine salutat autorul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Tu chiar n-ai nimic de spus, Stefane?!

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu cred că se numără, totuși, printre frecventatorii blogului. Dar... cine știe?

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu as spune ca e un autor clar influentat de domnul Razvan Codrescu, dar totusi cu nota sa personala.

    RăspundețiȘtergere
  12. @ Gabriela

    Și eu sînt de aceeași părere. Am chiar o bănuială cine ar fi autorul, dar nu vreau să comit vreo indiscreție față de nimeni. În fond important este că poezia place, indiferent cine a scris-o.

    RăspundețiȘtergere