INDICE DE NUME
Am primit și dau mai departe...
Icoana Înaintemergătorului (Prodromos)
Părinții
români din Sfântul Munte Athos
către
poporul dreptcredincios român
Iubiți frați întru Hristos, cu multă întristare vă adresăm
aceste cuvinte, văzând pericolul și durerea prin care trece poporul român în
aceste zile. Deși cu trupul departe de țară, cu rugăciunile noastre nu ne-am
despărțit niciodată de neamul în mijlocul căruia ne-am născut, încât acum nu
putem să tăcem și să rămânem nepăsători în fața momentului de răscruce prin
care iarăși trece poporul român în istoria sa.
Ne referim la mișcările stradale în care revolta oamenilor
faţă de decăderea la care a ajuns din multe puncte de vedere societatea
românească este dirijată de forțe ostile țării împotriva stăpânirii statului și
a Bisericii noastre. Desigur că nu Dumnezeu este în spatele acestora, ci mai
curând oameni care urăsc poporul român și credința sa creștin ortodoxă și se
folosesc de acest moment pentru a produce mai multă tulburare și a găsi astfel
prilejul instituirii unei noi ordini antihristice în lumea românească, cum a
fost cea din perioada de glorie a bolșevismului în România. Căci numai atunci
s-a mai întâmplat ca provocatori să ațâțe mulțimea împotriva Bisericii lui
Hristos, cum am auzit că s-a petrecut în ultimele zile. Așadar, nenorocirile în
urma cărora au murit mai mulți oameni, iar alții sunt încă între viață și
moarte, sunt folosite astăzi, în chip murdar, ca pretext, pentru a aduce alte
suferințe, dureri și întristări peste neamul nostru cel atât de necăjit.
Poate nu este deloc întâmplătoare asemănarea revoltei din
aceste zile din București cu revoltele care în ultimii ani au condus la vărsări
de sânge, războaie, sărăcie și refugiați în mai multe țări ale lumii chiar în
unele state învecinate nouă cum este Ucraina. Cei care ies acum în stradă,
trebuie să aibă în vedere că este destul de probabil ca acolo să ajungem și noi
în aceste vremuri în care orice scânteie este suficientă pentru a aprinde focul
ce mocnește astăzi în lume.
Am nădăjduit cu toții după 1990 la o înnoire a lumii
românești, la o schimbare în bine a tuturor așezămintelor statului român, însă
ce schimbări au adus toate mișcările stradale adesea manipulate de unii și de
alții? Am spune că am devenit din ce în ce mai săraci, milioane de români au
luat drumul pribegiei, căutând să-și câștige existența în alte părți ale lumii,
sute de mii de copii au rămas fără părinți, cu suferința sufletească specifică
orfanilor, bolile grave fac ravagii, iar moralitatea poporului a scăzut din ce
în ce mai mult.
Din păcate, schimbarea la care ne-am așteptat atunci cu
multă nădejde și entuziasm nu a venit și nici nu putea veni prin ieșiri în
stradă și proteste de acest fel, cât timp nu am înțeles că nimic nu se poate
schimba în bine în lume, dacă nu se realizează o înnoire sufletească a fiecăruia
dintre noi, schimbarea lăuntrică a noastră prin lepădarea omului vechi, a
omului care a slujit prin patimile sale stăpânitorului lumii acesteia, tatălui
fărădelegii. Cum poate birui Dumnezeu și lumea să fie mai bună, atâta timp cât
noi nu devenim mai asemenea cu Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a
jertfit pentru noi, ci, prin faptele noastre, ne asemănăm mai mult cu vrăjmașul
lui Dumnezeu, cel care a adus și aduce tot răul în lume, căci este urâtor și
ucigător de oameni dintru început (Ioan
8, 44).
Milioanele de avorturi, desfrânările de tot felul,
minciunile și hoțiile, dar mai ales necredința care au pătruns în popor cu
concursul celei mai mari părți din mass-media,
îndeosebi al televiziunilor, nu ne îngăduie să avem o soartă mai bună, și nici
nu ar trebui să o așteptăm, cât timp continuăm la fel. Ceea ce se întâmplă
astăzi, ieșirea în stradă a unora pentru a arăta cu degetul pe ceilalți, fără
să vadă sau să-și asume fiecare propriile greșeli pentru starea de fapt la care
am ajuns ca popor, este o încununare a întregului rău în care s-a cufundat
lumea românească în anii care au trecut.
Având în vedere toate acestea, ne îngăduim să adresăm acest cuvânt către poporul român, cu gândul că dacă vom tăcea acum și pietrele vor striga, iar noi nu vrem să ne facem părtași astfel, prin tăcerea noastră, la urgiile care ar putea să vină peste neamul nostru, peste poporul dreptcredincios român.
În primul rând, sfințiilor voastre, preoții Domnului, ne adresăm, rugându-vă să înmulțiți întreaga lucrarea liturgică, prin mai multe Sfinte Liturghii, prin slujirea a cât mai multe Sfinte Taine și ierurgii, căci acestea atrag și înmulțesc lucrarea harului Sfântului Duh în lume. Dar trebuie să avem în vedere că la fel de important este să ne curățim conștiințele prin pocăință și prin spovedanie sinceră și așa să aducem Jertfa nesângeroasă a Sfintei Liturghii, căci Dumnezeu nu primește jertfe din mâini necurate.
De asemenea, este foarte important să spovedim credincioșii cu mult mai des, şi nu numai în perioada posturilor, căci oamenii împovărați de păcate se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu în răstimpurile dintre posturi, suficient cât viața lor creștină să devină tot mai formală.
Să ne rugăm cu conștiința că noi, cei din cinul preoțesc și
monahal, suntem primii vinovați pentru că mulți din poporul nostru s-au
înstrăinat atât de mult de Dumnezeu astăzi. Viața lor a ajuns suficient de
secularizată, încât cu greu ar mai putea fi deosebită de viața unui ateu sau a
unui păgân. Poate că dacă noi am fi luminat mai mult în lume prin slujirea
Domnului, printr-o viață de evlavie și rugăciune, mult mai mulți dintre români
nu s-ar fi adâncit într-o măsură atât de mare pe o cale care îi îndepărtează de
Bunul Dumnezeu.
Creștinilor care umpleți locașurile sfintelor biserici de-a
lungul anului și aveți conștiința că din mâna Domnului vine tot binele, vă
îndemnăm să întăriți postul și rugăciunea, să înmulțiți faptele de milostenie
și pocăința, să vă spovediți mai des și cu frică și cutremur să vă apropiați de
Dumnezeieștile Taine, împărtășindu-vă cu Trupul și Sângele lui Hristos, căci
fără El nu putem să facem nimic (Ioan
15, 5).
Pentru voi, cei care în anii din urmă v-ați adâncit în
păcate grele, ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să vă lumineze conștiința,
încredințându-vă sufletește că toate aceste păcate, prin spovedanie și prin
urmarea unui canon de pocăință, El Însuși le va șterge pentru jertfa Fiului Său
Iisus Hristos. Ne gândim mai ales la cei care ați făcut fapte care atrag mult
mânia și pedeapsa lui Dumnezeu asupra poporului, cum sunt avorturile și
crimele, desfrânările și nedreptățile care aduc multă suferință aproapelui,
copiilor, celor săraci și în strâmtorări de tot felul. Domnul, cel îndelung
răbdător ne așteaptă, numai să găsim doctorul sufletului nostru, preotul căruia
să-i mărturisim aceste păcate și prin mâna căruia să primim iertarea de la
Hristos.
Celor care, ca şi noi, vă trageți din aceeași rădăcină
creștină a poporului român, botezați în numele Sfintei Treimi, dar prin care
astăzi se lucrează această tulburare ce vine asupra neamului nostru și a
Bisericii, vă amintim că orice păcat i se iartă omului, după cuvântul
Mântuitorului, numai cel împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici aici pe
pământ și nici în cer (Matei 12, 31).
Nu vă gândiți la plata pe care o veți primi pentru că v-ați luptat împotriva
lui Hristos și a poporului dreptcredincios român, căci degrabă vă va ajunge
pedeapsa Domnului, nu altfel decât prin faptul că vă va părăsi în mâinile celui
căruia îi slujiți, diavolul, care este ucigător de oameni dintru început. El nu
răsplătește altfel decât prin tulburări sufletești și mentale, prin divorțuri
și necazuri, prin boli necruțătoare și moartea fără nădejdea învierii. După ce
vă va folosi, pe alții îi va lua în locul vostru ca să-i slujească, amăgindu-i
ca și pe voi cu banii, cu puterea sau cu satisfacerea cine știe cărei patimi.
Nu vă amăgiți, căci nimeni din cei care s-au luptat împotriva adevărului lui
Dumnezeu nu a avut viața frumoasă pe care o aștepta. Domnul vă așteaptă să vă
întoarceți la El cu pocăință, cum l-a așteptat pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a
vândut. Acesta nu a înțeles marea milostivire a lui Dumnezeu şi, din mândrie,
s-a supus încă o dată celui rău, sinucigându-se, fără să se folosească de cei
30 de arginți, pe care i-a primit pentru fărădelegea sa.
De asemenea, tuturor celor care în aceste zile din
neștiință, dar cu bune intenții, vă alăturați celor care produc atâta
tulburare, trebuie să vă spunem că fără să vreți vă faceți părtași la toate
păcatele lor, împărtășind același blestem al fărădelegii. Mai degrabă, dacă
chiar vreți mai mult bine pentru neamul nostru, căutați cu discernământ la cele
ce se petrec și stați deoparte, dacă nu puteți să împiedicați provocările şi
manipulările celor plătiți pentru a face aceasta, sau care sunt, pur şi simplu,
înșelați de cel rău.
Iubiți dreptcredincioși ortodocși români, la un sfert de
veac de la căderea regimului comunist, deși atunci am crezut că o soartă mai
bună va aștepta poporul român, ne aflăm într-un moment de răscruce poate cu
mult mai grav decât la anul 1990. Nu am fi părăsit pacea rugăciunilor noastre,
dacă nu am realiza pericolul prin care trece astăzi lumea românească. Este, din
păcate, un moment de criză ca rezultat al păcatelor în care ne-am adâncit ca
neam în toți acești ani, păcate pentru care fiecare dintre noi poartă partea
lui de vină. Dacă vom pleca cu gândul că noi suntem vinovați, și nu alții, cu
siguranță mai este o șansă de a ne putea izbăvi făcând pocăință.
Să încercăm, așadar, fiecare după putință, să participăm
cât mai des la Sfânta Liturghie, căci nu este rugăciune a Bisericii care să
atragă mai mult mila lui Dumnezeu decât o face jertfa cea nesângeroasă a lui
Hristos. Să nu uităm însă să aducem prescura noastră ca semn văzut al jerfirii
vieţii noastre lui Dumnezeu. Să prelungim apoi orele de rugăciune, cititul la
psaltire, să adâncim mai mult postul și să ne păzim conștiința și limba de la
judecata aproapelui, căci avem nădejde că toate acestea împlinindu-le cu mărime
de suflet, alături de cele amintite anterior, pentru rugăciunile Maicii
Domnului, ale tuturor Sfinților Lui, dar și ale Sfinților și Mărturisitorilor
neamului nostru, Domnul ne va mântui din aceste încercări prin care trece
astăzi poporul nostru.
Să ne dea Bunul Dumnezeu discernământ ca să înțelegem că
lupta noastră nu este împotriva aproapelui nostru, nici a stăpânirilor, după
cum ne învață Evanghelia, ci împotriva duhurilor răutății, a patimilor prin
care cel rău spurcă lumea și ne trage în jos. Să ne ajute Hristos ca aceste
evenimente triste care premerg postul Nașterii Domnului să fie pricină pentru
trezvie și pocăință, acum în al doisprezecelea ceas, iar tot răul pe care
vrăjmașii lui Hristos vor să-l aducă peste țara noastră să se transforme astfel,
cu harul lui Dumnezeu, într-un început al unei reale schimbări ale neamului
nostru aflat în fața judecății istoriei, dar mai cu seamă a Domnului și
Dumnezeului nostru Iisus Hristos.
Aceasta este mărturia părinților români din Schitul
Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, la anul mântuirii 2015, ziua a 8-a
a lunii lui noiembrie, la prăznuirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, pe
calendarul nou, și a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir, pe
calendarul neîndreptat ținut în Sfântul Munte.
Stareţ Arhim. Athanasie Prodromitul
Intrarea Schitului Prodromu
Redau o discuţie:
RăspundețiȘtergereEu-sunt-de-vină: „Cât despre viziunea retrogradă a Bisericii care este elevată de către mass-media vândută intereselor anti-naţionale, vedeţi noua declaraţie a părinţilor de la Prodromu [link]...”
Vicus: „Nu e oarecum bizar ca părinţii de la Prodromu să decidă a se adresa poporului român musai trimiţând o scrisoare direct la ActiveNews? Ar fi fost interesant să vedem o copie. În fine, în locul lor mă adresam Patriarhiei, reprezentanţii oficiali ai credinţei în România, nu? Înţelegi ce vreau să zic?”
Pr. Ioan-Florin: „Cine poate să-mi explice de ce nici Patriarhia, nici Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nu au difuzat (încă) scrisoarea de la Sfântul Munte?”
Mihai-Radu: „Nici Patriarhia şi nici Mitropolia Moldovei nu preiau hotărârile Sinodului Greciei împotriva actelor cu cip şi nici a celor din Sfântul Munte Athos împotriva papistaşilor. Documentul a fost publicat de Laurenţiu Dumitru.”
Pr. Ioan-Florin: „Am înţeles că nu le preiau. Da’ de ce nu le preiau? Mai ales asta, ultima scrisoare, care apără Biserica, – nu?”
Vicus: „Eu nu mă leg de mesaj. Dar e plin Internetul de «ultimele cuvinte ale lui Steve Jobs» şi alte făcături. Cine este Laurenţiu Dumitru, cel căruia îi trimit direct părinţii de la Athos scrisori pentru un popor? Şi de ce ActiveNews zic că le-a fost trimisă DIRECT scrisoarea? Mă îndoiesc că cei de acolo se amestecă în chestiunile social-politice din România, dar să zicem că da. De ce ar face asta prin intermediul unor dubioşi în loc să o facă prin intermediul BISERICII? Probabil clasica treabă cu «inventăm lucruri şi le atribuim unor oameni validaţi de societate, ca să le dăm valoare». Ar fi de preferat să fie asta...”
Mihai-Radu: „Nu poţi pe unele să le iei şi pe altele să nu le iei, ori le iei pe toate, ori niciuna. Doar când se mai văd în persoană, mai dau câte o mărturisire dimpreună.”
Pr. Ioan-Florin: „Întrebarea era şi rămâne asta: da’ de ce nu le preiau? De ce nu sunt măcar citate ca ştiri??”
Alina: „Părinte, cred că nu enoriaşii sau credincioşii trebuie întrebaţi, ci Patriarhia, din moment ce sunteţi sub egida ei.”
Pr. Ioan-Florin: „Păi eu am întrebat aici pe toată lumea. Am zis «cine poate să-mi explice».”
https://ioanflorin.wordpress.com/2015/11/10/micul-ucenic-al-unor-securisti-batrani/#comment-4391
http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/un-pripit-mesaj-binevoitor-1_5648be207d919ed50e409cad/index.html
RăspundețiȘtergereCred ca dl Plesu are dreptate in legatura cu acest mesaj.
Pont: Incercati varianta de link care se incheie cu ".../index.print" in loc de ".../index.html".
RăspundețiȘtergereContinuarea (şi încheierea) discuţiei:
RăspundețiȘtergereMihai Şomănescu: „ActiveNews a primit scrisoarea, în original, cu semnătura părintelui stareţ, pe e-mail-ul redacţiei, de la reprezentantul în România al schitului. Dovadă că am publicat-o primii, cu mult înainte de a o prelua alţii. [...]”
Amadeus: „Un posibil răspuns ar putea fi că Patriarhia nu îşi asumă, fie în formă, fie în conţinut mesajul Prodromiţilor. După cum există o probabilitate foarte mare să nu-şi asume nici mesajele sfinţiei voastre. De ce?... Pot fi exprimate păreri sau explicaţii, dar ele rămân simple speculaţii atâta vreme cât, după cum bine s-a observat, Patriarhia nu s-a pronunţat (încă) nici într-un caz, nici în celălalt. După tensiunile mediatice în care BOR a fost implicată (că a făcut sau nu a făcut, de ce şi cum, – oamenii tot s-au smintit), pot doar să speculez că BOR a ales o tactică de expectativă. Mai cred că şi dacă s-ar pronunţa, nici una din «tabere» nu s-ar simţi suficient de lămurită sau îndreptăţită. E dificil pentru o mamă să congrueze (ne)înţelegerile şi acţiunile foarte diferite ale copiilor ei.”
Vicus: . (comentariu neaprobat)
Pr. Ioan-Florin: „Vă rog eu foarte mult să punem capăt acestei polemici, nu duce la nimic bun. De altfel, vă asigur eu că au ceea ce le cereţi dvs., dar nu asta e problema. Nu sunt lucruri inventate cu scrisoarea aceea, tocmai asta e tristeţea mea.”
Vicus: „Aş fi preferat să fie inventate. Eh, sănătoşi să fim. [...] Să lăsăm polemica să doarmă, aveţi dreptate.”
Mihai-Radu: „Binecuvântaţi, părinte. Biserica Ortodoxă Română şi-a împământenit o înţelegere flexibilă a negării în sensul de ordonare a priorităţilor după înţelegerea sintagmei «milă voiesc, iar nu jertfă» din Sfânta Evanghelie. Interpretarea care exclude orice intenţie bună într-o anumită situaţie este o interpretare deprimantă bazată pe un mod de gândire în alb-negru de tipul: «Dacă Maica Domnului nu se duce într-un anumit loc, înseamnă că toţi cei care se duc acolo sunt nişte păcătoşi». Oamenii care gândesc aşa proiectează şi asupra altora propriul mod de gândire. Acest mod de gândire s-a văzut şi în blamarea expresiei «Lumea să vină la biserică, nu să meargă la club» de către unii protestatari, fără a se vedea că aceasta este ordinea de priorităţi normală în contextul rugăciunii. Subiectul scrisorii de la Sfântul Munte Athos este prea important pentru a fi tratat printr-o simplă preluare a părinţilor şi iată că Sinodul a dat o pastorală drept răspuns neliniştilor lumii. Din nou, esenţa textului este punctată de câteva negări [link]”