TARDUS
SAPOR
A
nins așa devreme-n părul tău,
dar
ochii-azuri abia de trag a toamnă
și
încă-aștepți să fii culeasă, doamnă,
oricît
ți-ar fi de bine sau de rău.
Te-ai
copt demult, dar se mai simte-n tine
cruzimea
castă, ca un vis pierdut,
și-aș
vrea cu ochii-nchiși să te sărut,
ca
pe-o icoană-a milelor divine.
Se
face-ncet tîrziu în carnea ta,
dar
timp mai ai de-o ultimă splendoare
și
fericit e cel ce va mușca
din
plinătatea ta jinduitoare
și
te va face să suspini cîndva
de
dragostea ce-așa de dulce doare...
Răzvan CODRESCU
Firește, iar se va găsi un veghetor care să-ntrebe, prompt, ce-ai mai ascuns la spovedanie. Iar răspunsul, de exemplu, încă vreo carte de poezie e suspect, așa cum suspect e felul în care erosul face temenea sacrului, sacrul surîs erosului, și amîndouă – din cumintea lor neliniște – pace cititorului...
RăspundețiȘtergereCodresc boncăluit în praguri 'nalte,
RăspundețiȘtergeresub falduri de aramă-n viu foşnind scripturi...