O cunosc pe Maria de cînd s-a
născut. Părinţii ei îmi sînt prieteni şi de aceea ştiu că a venit în viaţa lor
ca o lumină de Sus. Pînă la vîrsta de 3 ani a avut o viaţă normală, fiind un
copil frumos nu numai la chip sau la purtare, ci şi în toate poznele lui. Din
cauze încă necunoscute, într-o zi din vara acestui an, Maria a intrat, fără de
veste, în comă. După săptămîni de eforturi, medicii au readus-o printre ai ei.
Dar boala aceea neidentificată a lăsat urme adînci. Părinţii ar vrea să o trateze,
dar în România nu i se poate pune un diagnostic! Trebuie dusă la consult în
străinătate, unde costurile sînt astronomice pentru un om obişnuit. De aceea,
vă rog să daţi o mînă de ajutor pentru salvarea acestei fetiţe.
Redau mai jos mărturia tatălui ei, jurnalistul
Răzvan Bucuroiu, directorul revistei Lumea
Credinţei. Precum spune şi Răzvan, solidaritatea face minuni. Fiţi părtaşi
la această minune! Dumnezeu să vă răsplătească! (Claudiu Târziu)
În dimineaţa zilei de joi 9 iulie, îngerul morţii şi-a
întins larg aripile la noi în casă. A venit pe furiş şi s-a aplecat cu
răsuflarea de gheaţă asupra Mariei, fetiţa noastră de trei ani. Ea dormea cu
mama ei în pat. Nu se putea apăra, nu avea cum – e prea mică şi prea fragilă.
Şi l-a urmat, pentru o vreme… Apoi a venit îngerul cel bun şi a spus: „Pînă
aici! Copilul acesta nu pleacă, nu e ceasul lui!”. Defibrilatoarele şi-au
descărcat voltajul pe pielea fină, arzînd-o, adrenalina pompa energie,
monitoarele s-au aprins ca la un semn şi au început să ţiuie, lacrimile
şiroiau, Maria noastră părea acum că doarme. Şi, din acel moment, chiar dormea!
Renăscută, adusă la viaţă a doua oară – dar din lacrimi şi din Duh.
Prieteni, vă spun asta din zbrobirea inimii de părinte şi nu
din cărţi, nu din conferinţe, nu din pelerinaje, nu din mersul cuminte la
biserică: Dumnezeu există! Iar El se vede limpede numai printre lacrimi, e
drept. Şi mai ales, ajung să cred eu acum, printre lacrimile de părinte… Iarăşi
vă spun că nu există trăire mai intensă, durere mai copleşitoare şi bucurie mai
de negrăit decît cele legate de propriii copii, şi mai ales în situaţii ca
acestea. Am hălăduit, la intervale de minute, în abisul disperării – acolo unde
nu găseşti pe nimeni să te îndrume –, iar apoi am tîşnit pe culmile bucuriei şi
ale recunoştinţei, unde Maica Domnului şi sfinţii noştri îţi sînt liman. Aşa am
înţeles şi eu o expresie care mi se părea niţeluş forţată, cînd o citeam numai
cu mintea odihnită de greul zilei: fericita întristare. Ce tainic, ce aproape
îmi sună acum aceste cuvinte, imposibil de alăturat. Dar fericita întristare
există, este de nepovestit, şi este un dar. Un dar de mare preţ, şi care cere,
la rîndu-i, mare preţ!
Despre toate aceste trăiri în Domnul voi vorbi şi scrie pe
larg, după ce balansul între viaţă şi cealaltă viaţă (nu vreau să spun
„moarte”) se va fi oprit, după ce concluziile medicilor vor fi mai clare (acum
– 20 iulie – e încă o nebuloasă totală ca diagnostic) şi după ce existenţa
familiei noastre va fi fost aşezată pe un cu totul alt făgaş… Iar eu am
împărtăşit durerea şi bucuria cu voi, marea noastră familie, că pe umărul
altcuiva nu ai cum pune capul şi nici fericirea nu o poţi împărtăşi cu
necunoscuţii. Comunitatea noastră, cercul nostru de prieteni, e mai unit ca
niciodată, iar rugăciunea voastră am primit-o ca pe o uriaşă mîngîiere. Aşa să
vă răsplătească Dumnezeu ofranda!
Ţinem aproape, nu slăbim rugăciunea, păstrăm nădejdea, ne sînt
copiii în viaţă!
Răzvan Bucuroiu
Bunul Dumnezeu sa va ajute, sa va intareasca si sa va ocroteasca fetita !
RăspundețiȘtergereLa rugaciunile Sfintei Cuvioasei Maicii noastre Parascheva Dumnezeu sa o ocroteasca si sa o faca sanatoasa pe Maria si sa ii intareasca pe parintii ei.
RăspundețiȘtergereVă rog mult ca acest mesaj să ajungă, dacă se poate, prin intermediul dvstră, la domnul Răzvan Bucuroiu. Mulțumesc mult!
RăspundețiȘtergereDomnule Răzvan Bucuroiu,
Am citit despre Maria și mi s-a strâns inima când am văzut că este vorba despre fetița dvstră. Fetița oricui merită această strângere de inimă, dar iată că vă simt aproape chiar dacă nu ne cunoaștem. Doamne să vă întărească si să vă dea putere să le duceți pe toate!
Stiu că în astfel de momente sunt poate multe sfaturile si ideile primite si nu știu de ce am sentimentul, că după o grămadă de căutări si frământări, familia numai de încă o părere nu mai are nevoie.
Nu-mi dau cu părerea, doar vă invit cu gând de rugăciune pentru a primi ceea ce aveți nevoie să primiți, să cercetați un pic despre metoda Anat Baniel. Este o metodă care se adresează direct creierului si m-am gândit la ea atunci când am citit despre situația în care se află Maria acum. Metoda are la bază metoda Feldenkrais si, din motive pe care nu le pot expune aici, știu că funcționează si sunt sigură că Mariei îi va fi de mare ajutor.
Din păcate, vă loviți si în acest caz de limitele medicinii noastre. Specialiști la noi nu sunt fiindcă prețurile de specializare în metodă sunt exorbitante si se face numai înafara granițelor țării. Dar dacă puteți să ajungeți în străinătate, la un specialist în metoda Anat Baniel, nu ezitați să o faceți. Acesta este sfatul meu din inimă. Creierul nu are limite în a recupera ceea ce a pierdut iar oamenii aceștia știu cum să facă asta!
Doamne să vă lumineze și să vă călăuzească pașii! Vă sunt alături cu rugăciune si sprijin despre care vreau să uit după ce îl voi face!
Mulțumesc mult pentru tot ceea ce ați dăruit prin munca dvstră! Să dobândiți înmiit!
PS: In românește sunt apărute două cărți ale celor doi, din păcate cea a lui Feldenkrais îngrozitor de prost tradusă. Anat Baniel mai are o carte în limba engleză "Kids beyond limit" si destule înregistrări pe YouTube pentru a vă face o idee despre ce si cum lucrează.
Să vă fie de mult, mult folos! Doamne ajută!
@ Ramona Pricop
RăspundețiȘtergereL-am trimis și soților Bucuroiu. Eu nu mă pricep la lucrurile acestea, dar am încredințarea că răul va fi biruit și că Dumnezeu le va arăta calea. Vă mulțumim cu toții pentru solidaritate.
Stimata doamna Pricop,
RăspundețiȘtergereVa multumim pentru solidaritate si comuniune. Fireste, ne vom interesa de respectiva metoda dar acum pe noi ne arde lipsa desavarsita a diagnosticului. Dupa care, desigur, incepe recuperarea...
Ramanem aproape, Doamne ajuta!