INTERMEZZO LIRIC: 3 VORBIRI CU DUMNEZEU

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

I 

Azi te iubesc c-o rugă mai puţin

şi teamă mi-i să nu cumva ca mîine
să fii-n pocalul meu doar vin şi pîine,
şi-n gîndul meu doar ochi de cer senin.

Pe cît de greu te-am dobîndit odată,
pe-atît te pierd de lesne-n asfinţit
de nu mi-e duhul paznic nesmintit
şi trupul - sluga lui înfiorată.

La ce te-am mai avut de nu te am,
iar tu la ce te-ai îndurat de mine
de nu mă strigi cum l-ai strigat pe-Adam,
să ies din vina care-ascuns mă ţine
şi să mă-ncred milostivirii tale,
oricît mi-ar fi ciolanele de goale?! 


II 

Mă vreau atît de altfel că mă doare
în suflet și în carne tot ce sînt
și să m-aline nu e pe pămînt
nici leac lumesc, nici rîvnă rugătoare.

Că nu mă-mpac să fie hulă oare
și lepădare-a mea de rostul sfînt?
Smintit să fiu în cuget și-n cuvînt
că firea eu mi-o simt ca pe-o-nchisoare?

Atunci de ce de tine îmi mai pasă
și după crucea ta de ce mă cer
și mă visez în raiul tău acasă?
Oricît aș fi de trist și de stingher,
iubirea mea de tine nu mă lasă
să-i fiu urmaș fidel lui Lucifer. 


III 

Păcatul pe-ntăinate se-nstăpînește-n noi
și ne mănîncă timpul lăsat spre mîntuire,
iar lațul lui e-adesea atîta de subțire
că nu-i simțim strînsoarea, nici trasul înapoi.

La ce ne-ncapi de-a valma în marea ta iubire
cînd iar și iar rămînem în fața morții goi
și chipul tău îl tragem, ca porcii, în noroi,
crezînd că tot ce-i josnic ne-ar fi menit prin fire?

Cînd doar plăcerea trece drept ce avem mai sfînt,
ce altceva mai poate al crucii greu să fie
în socotința noastră decît o nebunie,
mai mare și mai crudă ca toate cîte sînt?
Păcatul numai rîvna spre el ar vrea-o vie
și îți urăște urma lăsată pe pămînt!

Răzvan CODRESCU