RONDELUL VISULUI TÎRZIU
Ne bate visul că mai este vreme
şi că iubirea mai mocneşte-n noi,
cît carnea-nfiorată ne mai geme
cînd ne vîrîm sub cerga nopţii goi.
şi că iubirea mai mocneşte-n noi,
cît carnea-nfiorată ne mai geme
cînd ne vîrîm sub cerga nopţii goi.
Oricît ne-apasă vechile blesteme
şi moartea-şi face cuib în amîndoi,
ne bate visul că mai este vreme
şi că iubirea mai mocneşte-n noi.
De nu te-ai îndoi, de nu m-aş teme,
de nu am fi singurătate-n doi!
Dar pînă cînd pe nume-o să ne cheme
cumplitul glas al zilei de apoi,
ne bate visul că mai este vreme.
RONDELUL MARII
ÎNSERĂRI
Încremeniți în
marea înserare,
nu sîntem încă
noapte, dar nici zi,
și mai sperăm să
aibă îndurare
de noi lumina
care nu-i de-aci.
Păcate-n cîrcă
ducem fiecare
mai mult decît se
poate ispăși,
și-ncremeniți în
marea înserare,
nu sîntem încă
noapte, dar nici zi.
De n-ar fi taina
crucii-atît de mare
și-n veci iubirea
nu s-ar răstigni,
n-am fi nimic mai
mult decît uitare
și umbra morții
ne-ar prăda de vii,
încremeniți în
marea înserare.
RONDELUL LUMII
UITĂTOARE
Ce lesne să ne uite acestei lumi îi este,
văzîndu-şi mai departe de rosturile ei!
Nu plîng în urma noastră nici florile de tei,
nici apele în scocuri, nici zările celeste.
În firea noastră vremea de-şi află iar temei,
puţin îi pasă cine
trăieşte-a ei poveste...
Ce lesne să ne uite acestei lumi îi este,
văzîndu-şi mai departe de rosturile ei!
Doar Dumnezeu, iubirea ce se întinde peste,
crezînd în noi de parcă am fi un neam de zei,
pe toţi ne ţine minte, de toate dă de veste,
ca unul care ştie, dar în răspărul ei,
ce lesne să ne uite acestei lumi îi este.
Răzvan CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu