Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de
către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob
Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de
20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel
Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia
Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul
revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a
sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici.
Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici.
(R. C.)
2008
ARHIM. SERAFIM ALEXIEV
ADEVĂR,
BISERICĂ, ECUMENISM
Ce este
erezia? Este învăţătura mincinoasă
care, într-o mai mică ori mai mare măsură, denaturează adevărata învăţătură
dumnezeiască şi lucrează în mod viclean să o discrediteze şi chiar să se înalţe
în locul ei. Adevărurile de credinţă ne-au fost revelate o dată pentru
totdeauna de Dumnezeu! Eresurile sunt însă născocirea diavolului. Acesta
năzuieşte să semene sămânţa discordiei în inimile oamenilor, să-i rupă pe ei de
la Dumnezeu,
să-i dezbine, să-i facă să se certe între ei şi astfel să-i stăpânească.
Adevărul conduce către Dumnezeu. El ne învaţă să mărturisim Sfânta Treime.
Sinoadele generale şi locale ale Sfintei Biserici Ortodoxe au avut ca pe cea mai importantă sarcină a lor să păzească moştenirea învăţăturii apostolice nepătată de eresuri. Ele au impus ereticilor să se smerească înaintea Adevărului dumnezeiesc păstrat în Biserică şi să se lepede de învăţătura lor cea mincinoasă.
Aceste principii de veacuri ale Bisericii, păstrate cu sfinţenie până de curând, sunt încălcate astăzi de către o mulţime de creştini ortodocşi, sub influenţa rătăcirilor moderne, şi mai cu seamă a aşa-numitei Mişcări Ecumenice, înfiinţate de “Consiliul Mondial al Bisericilor”. La ea participă aproape toate sectele eretice din lumea de astăzi, ce se autointitulează în chip cu totul nedrept “Biserici”. Ecumenismul pretinde că poate să-i unească pe ortodocşi cu ereticii şi chiar cu cei de alte religii. Sub influenţa lor şi sub influenţa spiritului umanismului înşelător al lumii de astăzi, mulţi spun acum: “Ce rău este în faptul ca toţi credincioşii de pe pământ să se unească şi să înceteze să se mai certe între ei?”. Argumentul pare la prima vedere foarte lăudabil, atâta timp cât se fundamentează pe dorinţa de pace. Se ştie că nici un om înţelept nu doreşte războiul. Dar în spatele acestei minunate propuneri se ascund nu planuri luminoase, ci planuri întunecoase, diavoleşti, de batjocorire a adevărului dumnezeiesc, de aliniere a adevăratei Biserici a lui Hristos cu adunările ereticilor, care pretind că şi ele sunt adevărate “Biserici”, şi de subminare a veşnicelor temelii ale Uneia, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti Biserici întemeiate de Mântuitorul Hristos, care este doar Ortodoxia.
Să vedem care sunt roadele participanţilor la ecumenism, porniţi să se unească cu ereticii! Militând, chipurile, pentru îndepărtarea vrajbei cu cei excomunicaţi, ei intră în conflict ideologic cu propria lor Biserică şi cu semenii lor. Creând legături cu heterodocşii, aceştia rup legăturile lor cu fraţii lor ortodocşi care nu doresc să încalce pravilele apostolice prin rugăciuni făcute laolaltă cu ereticii şi care nu îndrăznesc să calce în picioare cuvântul lui Dumnezeu.
Până unde se ajunge pe această cale a ecumenismului? Până la înfrăţirea cu ereticii şi până la ruperea legăturilor frăţeşti cu ortodocşii. Nu este oare acesta un plan diavolesc de sfâşiere a unităţii Ortodoxiei, pe motivul că se lucrează, chipurile, pentru atingerea idealului creştin – ca toţi să fie una (Ioan 17, 21)? Însă Mântuitorul niciodată nu a dorit să existe părtăşie între adevăr şi minciună, între Ortodoxie şi învăţătura cea mincinoasă, între lumină şi întuneric, între Hristos şi Veliar. Dimpotrivă, El vine ca să aducă dezbinare între sufletele credincioase şi diavol. Cuvintele Lui dumnezeieşti sunt limpezi şi indiscutabile: Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie!
Duhul umanist înşelător al timpurilor noastre schimbă duhul clasic evanghelic şi aşază pecetea sa de gândire chiar şi asupra creştinilor ortodocşi învăţaţi. Acest duh umanist înşelător este întru totul limpede împotriva Sinoadelor Ecumenice şi atrage pe mulţi către încălcarea Adevărului. El îi îndeamnă, în ultimă instanţă, către neascultarea de Biserică.
Deşi Biserica îi exclude pe învăţătorii cei mincinoşi din comuniunea sa, astăzi se propovăduieşte totuşi rugăciunea laolaltă cu aceştia! Deşi Biserica nu îngăduie nici o părtăşie liturgico-sacramentală între ortodocşi şi heterodocşi, astăzi se îngăduie împărtăşirea împreună cu protestanţii! Deşi Biserica îi osândeşte pe deformatorii Adevărului, astăzi osândirea lor este socotită ca un păcat asemănător cu defăimarea obişnuită!
Există autori ortodocşi moderni, precum Serghei Bolşakov [1] şi alţii asemenea, care, vorbind despre nevoitorii contemporani, subliniază ca pe cea mai importantă calitate a acestora faptul că ei nu au osândit pe nimeni – nici chiar pe eretici. Prin asemenea semne ale egalităţii între osândirea interzisă şi îngăduită, ei introduc tainic tendinţa păgubitoare a amestecului adevărului cu minciuna în favoarea credinţei ecumeniste – lucru care înlesneşte unirea Ortodoxiei cu celelalte mărturisiri, ba chiar şi cu religiile păgâne. Serghei Bolşakov dă ca pildă de o asemenea “neosândire” pe răposatul arhiepiscop de Canterbury, William Temple [2]. Într-adevăr, William Temple nu a osândit nici chiar pe cei mai vădiţi eretici în biserica sa. Ca un mare ecumenist, el a împărtăşit principiul pierzător al universalităţii, conform căruia toţi pot să se unească de-a valma cu toţi, indiferent de neînţelegerile dintre ei privitoare la dogme. După ce, în 1954, a fost creată baza ecumenismului, păstrându-se doar un minimum dogmatic de unire a credinţelor creştine, în speţă credinţa minimală în Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, W. Temple a mărturisit că neacceptarea acestei baze nu trebuie să fie o piedică, pntru ca ecumeniştii să continue să colaboreze şi cu alte denominaţiuni şi culte, care nu-L recunosc pe Dumnezeu ca Mântuitor. Ce altceva poate să însemne aceasta decât larga deschidere a porţii pentru unirea Adevărului cu minciuna?
Unii vor încerca să îndreptăţească neosândirea ereticilor, argumentând că aceasta s-ar săvârşi în numele păcii. Însă cine aţâţă războiul? Tocmai acele forţe întunecate care propovăduiesc atât amestecarea mărturisirilor, cât şi apropierea credinţelor! Scopul lor este limpede: nimicirea Adevărului, renunţarea Bisericii la acesta.
Sinoadele generale şi locale ale Sfintei Biserici Ortodoxe au avut ca pe cea mai importantă sarcină a lor să păzească moştenirea învăţăturii apostolice nepătată de eresuri. Ele au impus ereticilor să se smerească înaintea Adevărului dumnezeiesc păstrat în Biserică şi să se lepede de învăţătura lor cea mincinoasă.
Aceste principii de veacuri ale Bisericii, păstrate cu sfinţenie până de curând, sunt încălcate astăzi de către o mulţime de creştini ortodocşi, sub influenţa rătăcirilor moderne, şi mai cu seamă a aşa-numitei Mişcări Ecumenice, înfiinţate de “Consiliul Mondial al Bisericilor”. La ea participă aproape toate sectele eretice din lumea de astăzi, ce se autointitulează în chip cu totul nedrept “Biserici”. Ecumenismul pretinde că poate să-i unească pe ortodocşi cu ereticii şi chiar cu cei de alte religii. Sub influenţa lor şi sub influenţa spiritului umanismului înşelător al lumii de astăzi, mulţi spun acum: “Ce rău este în faptul ca toţi credincioşii de pe pământ să se unească şi să înceteze să se mai certe între ei?”. Argumentul pare la prima vedere foarte lăudabil, atâta timp cât se fundamentează pe dorinţa de pace. Se ştie că nici un om înţelept nu doreşte războiul. Dar în spatele acestei minunate propuneri se ascund nu planuri luminoase, ci planuri întunecoase, diavoleşti, de batjocorire a adevărului dumnezeiesc, de aliniere a adevăratei Biserici a lui Hristos cu adunările ereticilor, care pretind că şi ele sunt adevărate “Biserici”, şi de subminare a veşnicelor temelii ale Uneia, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti Biserici întemeiate de Mântuitorul Hristos, care este doar Ortodoxia.
Să vedem care sunt roadele participanţilor la ecumenism, porniţi să se unească cu ereticii! Militând, chipurile, pentru îndepărtarea vrajbei cu cei excomunicaţi, ei intră în conflict ideologic cu propria lor Biserică şi cu semenii lor. Creând legături cu heterodocşii, aceştia rup legăturile lor cu fraţii lor ortodocşi care nu doresc să încalce pravilele apostolice prin rugăciuni făcute laolaltă cu ereticii şi care nu îndrăznesc să calce în picioare cuvântul lui Dumnezeu.
Până unde se ajunge pe această cale a ecumenismului? Până la înfrăţirea cu ereticii şi până la ruperea legăturilor frăţeşti cu ortodocşii. Nu este oare acesta un plan diavolesc de sfâşiere a unităţii Ortodoxiei, pe motivul că se lucrează, chipurile, pentru atingerea idealului creştin – ca toţi să fie una (Ioan 17, 21)? Însă Mântuitorul niciodată nu a dorit să existe părtăşie între adevăr şi minciună, între Ortodoxie şi învăţătura cea mincinoasă, între lumină şi întuneric, între Hristos şi Veliar. Dimpotrivă, El vine ca să aducă dezbinare între sufletele credincioase şi diavol. Cuvintele Lui dumnezeieşti sunt limpezi şi indiscutabile: Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie!
Duhul umanist înşelător al timpurilor noastre schimbă duhul clasic evanghelic şi aşază pecetea sa de gândire chiar şi asupra creştinilor ortodocşi învăţaţi. Acest duh umanist înşelător este întru totul limpede împotriva Sinoadelor Ecumenice şi atrage pe mulţi către încălcarea Adevărului. El îi îndeamnă, în ultimă instanţă, către neascultarea de Biserică.
Deşi Biserica îi exclude pe învăţătorii cei mincinoşi din comuniunea sa, astăzi se propovăduieşte totuşi rugăciunea laolaltă cu aceştia! Deşi Biserica nu îngăduie nici o părtăşie liturgico-sacramentală între ortodocşi şi heterodocşi, astăzi se îngăduie împărtăşirea împreună cu protestanţii! Deşi Biserica îi osândeşte pe deformatorii Adevărului, astăzi osândirea lor este socotită ca un păcat asemănător cu defăimarea obişnuită!
Există autori ortodocşi moderni, precum Serghei Bolşakov [1] şi alţii asemenea, care, vorbind despre nevoitorii contemporani, subliniază ca pe cea mai importantă calitate a acestora faptul că ei nu au osândit pe nimeni – nici chiar pe eretici. Prin asemenea semne ale egalităţii între osândirea interzisă şi îngăduită, ei introduc tainic tendinţa păgubitoare a amestecului adevărului cu minciuna în favoarea credinţei ecumeniste – lucru care înlesneşte unirea Ortodoxiei cu celelalte mărturisiri, ba chiar şi cu religiile păgâne. Serghei Bolşakov dă ca pildă de o asemenea “neosândire” pe răposatul arhiepiscop de Canterbury, William Temple [2]. Într-adevăr, William Temple nu a osândit nici chiar pe cei mai vădiţi eretici în biserica sa. Ca un mare ecumenist, el a împărtăşit principiul pierzător al universalităţii, conform căruia toţi pot să se unească de-a valma cu toţi, indiferent de neînţelegerile dintre ei privitoare la dogme. După ce, în 1954, a fost creată baza ecumenismului, păstrându-se doar un minimum dogmatic de unire a credinţelor creştine, în speţă credinţa minimală în Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, W. Temple a mărturisit că neacceptarea acestei baze nu trebuie să fie o piedică, pntru ca ecumeniştii să continue să colaboreze şi cu alte denominaţiuni şi culte, care nu-L recunosc pe Dumnezeu ca Mântuitor. Ce altceva poate să însemne aceasta decât larga deschidere a porţii pentru unirea Adevărului cu minciuna?
Unii vor încerca să îndreptăţească neosândirea ereticilor, argumentând că aceasta s-ar săvârşi în numele păcii. Însă cine aţâţă războiul? Tocmai acele forţe întunecate care propovăduiesc atât amestecarea mărturisirilor, cât şi apropierea credinţelor! Scopul lor este limpede: nimicirea Adevărului, renunţarea Bisericii la acesta.
Traducere din limba bulgară de
Gheorghiţă CIOCIOI
[1] Cartea acestuia Lecţii duhovniceşti a fost tradusă din limba engleză (Maria Băncilă) şi publicată în 2005 la Editura Sophia din Bucureşti. [Nota Blog]
[2] 1881-1944, cunoscut mai ales pentru cartea lui Christianity and Social Order (1942). [Nota Blog]
[2] 1881-1944, cunoscut mai ales pentru cartea lui Christianity and Social Order (1942). [Nota Blog]
* Arhim. Serafim Alexiev, "Adevăr, Biserică, ecumenism", în Puncte cardinale, anul XVIII, nr.
3/207, martie 2008, p. 7 (rubrica "Pietre de poticnire").
Mai puteţi citi pe
acest blog:
* Antologia
Punctelor cardinale (I) – "Cine se teme de naţionalism?"
(1991)
* Antologia
Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)* Antologia Punctelor cardinale (III) – "Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (IV) – "Fiziologia trepăduşului" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (V) – "«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (VI) – "Necesara despărţire a apelor" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VII) – "Distincţii necesare" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – "Spiritul viu al dreptei" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (IX) – "Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară" (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (X) – "Necesitatea unei viziuni de dreapta..." (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (XI) – "Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XII) – "Confruntarea dintre Memorie şi Uitare" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – "Martin Luther şi evreii..." (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – "Dreptatea d-lui Pleşu" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XV) – "Pe marginea unei decepţii" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – "Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – "Viaţa – proprietate de stat" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – "Sensul unităţii creştine" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – "Căderea Cuvîntului în cazuri" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XX) – "O reacţie a d-lui Patapievici" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – "San Juan de la Cruz: Romances" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – "Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – "Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – "Iarba verde de acasă…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – "Doar o vorbă să-ţi mai spun…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – "«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – "Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – "Între zoón politikón şi homo religiosus" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – "Apocalipsa şi ştiinţa" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – "Stafia comunismului la Paris" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – "«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – "Falimentul speranţei" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – "Masoneria şi organizaţiile internaţionale" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – "Ispita «iubirii»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – "Apostrof-area ca asasinat moral" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – "Fabulă cu trandafir" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – "Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – "Aspecte ale dialogului religie-cultură…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – "Puncte cardinale 100": "La aniversară", "Măcel de Buna Vestire", "Marginalii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – "Cronica unei gafe editoriale" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XL) – "Epica Holocaustului…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – "Lecţia americană" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – "Demonizarea Americii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – "«Dictatura bunului simţ»…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – "În sfîrşit, Acasă…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – "Anul Eminescu", "Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – "Cine eşti dumneata, domnule Neştian?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – "Demitizarea" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – "Maxime Egger: Cum am devenit ortodox" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – "Marea iertare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (L) – "Maica Mihaela" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LI) – "Un luceafăr pe columna cezarilor" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – "Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – "Supără realitatea sau formularea ei?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LV) – "Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – "Odihna de Eminescu" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – "Mesianismul Dreptei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – "Misiunea românilor în istorie" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – "Obligaţiile unei conştiinţe morale" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LX) – "Naţionalismul şi România de azi", "Menirea generaţiei noastre" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – "Lichidarea unei legende" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – "Pentru o Europă unită a naţiunilor" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – "Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – "Despre a fi altfel" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – "Pentru un naţionalism european" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – "Caracterul naţional al Ortodoxiei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – "Un evreu renegat avertizează America" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – "In memoriam: Horia Bernea", "Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – "Europa lui Hristos" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – "Ziua judecăţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – "Interviu cu istoricul Neagu Djuvara" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – "Elitele şi partidele politice" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – "Revolta «omului recent»" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – "Naţionalism şi democraţie" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – "Perversiunea naţional-comunistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – "Isteria antifascistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – "Moştenirile lui Horia Bernea" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – "Veşti triste din Spania" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – "Mai bine prea tîrziu decît niciodată!" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – "Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – "Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – "Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – "Cultul monştrilor" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – "Nu-i pace sub măslini..." (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – "Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – "De la vulgaritate la perversiune" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – "Dimensiunea cosmică a dorului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – "Călătorie în «buricul pămîntului»" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – "Taina fratelui" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XC) – "Conceptul de medicină creştină" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – "Cazul Paulescu văzut cu ochii altora" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – "Political correctness?" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – "Tîlcuirea patristică a Psalmului 50" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – "Un clown pentru Nobel?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – "Chilia isihastului în lume" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – "Paul Goma «antisemit»?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – "Catedrala Mîntuirii Neamului..." (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – "Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – "August roşu: circ fără pîine" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (C) – "«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CI) – "Erosul care mişcă lumile" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CII) – "Sfinţita rugăciune" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – "Păcatul lui Onan" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – "Dante, Infernul, Cîntul XXXIV" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CV) – "Acatistul Sfinţilor Români din închisori" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – "Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – "Tentative de purificare" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – "La despărţirea de Papa Ioan Paul II..." (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – "Cine a fost Teodor M. Popescu?" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CX) – "Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXI) – "Cultul eroilor la români" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXII) – "Miza unui linşaj mediatic" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIII) – "Biblia lui Robespierre" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIV) – "Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXV) – "Împotriva falsului ecumenism" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVI) – "De la Facere la Apocalipsă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVII) – "O uşă interzisă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVIII) – "Pe marginea unei blasfemii" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIX) – "Un portret al Căpitanului la copilărie" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXX) – "«Am vrut să-l împuşc pe Ceauşescu»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXI) – "Ciobanul şi «futelniţa»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXII) – "Luciferismul de larg consum" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIII) – "Adevărata dramă de la Petru-Vodă" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIV) – "În jurul unei neînţelegeri" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXV) – "Ofensiva homosexualilor" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVI) – "Ultima biruinţă a lui Ştefan cel Mare" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVII) – "«Sfîntul» Mişa din Clejani" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVIII) – "Memento Gulag în Vendeea" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIX) – "La plecarea dintre noi a Părintelui Calciu" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXX) – "Tinereţe fără bătrîneţe" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXI) – "O nouă carte la Editura Puncte Cardinale..." (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXII) – "Despre poziţia Bisericii faţă de stăpînire" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIII) – Două traduceri din Annick de Souzenelle (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIV) – "Suferinţa ca binecuvîntare" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXV) – "Cele trei atacuri ale diavolului asupra lui Hristos" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVI) – "Luciferismul în ţara lui Caragiale" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVII) – "Sperietoarea şi modelul" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVIII) – "José Antonio Primo de Rivera..." (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIX) – "(De) ce uită Occidentul?" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXL) – " Principale diferenţe între Catolicism şi Ortodoxie"; "O istorisire de demult..." (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLI) – "Poezia carcerală (1): Valeriu Gafencu" (2008)
Mulţumesc pentru postarea cu pr. Serafim Alexiev, cel mai mare teolog bulgar al sec. al XX-lea.
RăspundețiȘtergereDin pacate, doar o singură carte "de artilerie grea" a părintelui a fost tradusă în româneşte: "Răscumpărarea. Lucrare a iubirii şi dreptăţii dumnezeieşti".
Piata de carte de la noi e deschisă doar spre cărţile ceva mai uşoare ale teologului bulgar.
Am mai putea include aici, cu timpul, în diferite contexte, şi alte texte ale teologului bulgar pe care le socotiţi relevante.
RăspundețiȘtergereDin păcate, se cunoaşte atât de puţin despre teologia ţărilor ortodoxe din Balcani la noi (e valabilă şi reciproca).
RăspundețiȘtergereÎn ianuarie, va apărea la Editura Sophia o istorie (pe scurt) a Bisericii Ortodoxe Bulgare. Prima de la noi. Altfel, te îngrozeşti la câte confuzii poate să facă pr. Păcurariu în privinţa Bisericilor Sârba, Bulgară şi Rusă.