Am primit şi dau mai departe...
Tema de azi ne-a fost inspirată
de un dosar publicat pe 25 iulie în ziarul britanic The Guardian şi intitulat "Marriage
falls out of favor for young Europeans as austerity and apathy bite"
("Căsătoria scade în popularitate la tinerii europeni afectaţi de
austeritate şi apatie"). Îl puteţi citi aici. Subtitlul e la fel de sumbru: experţii dau vina pe schimbările
economice şi culturale pentru numărul scăzut al nunţilor ("Experts blame economic and cultural changes for decline in
weddings").
Din 2006, am atenţionat mereu că
experimentele sociale moderne privind căsătoria şi familia, promovate în numele
"drepturilor omului", vor duce inevitabil la declinul instituţiei căsătoriei
şi familiei. Din nefericire, am avut dreptate. Tot mai frecvente sînt ştirile,
studiile şi sondajele de opinie care confirmă ceea ce atît noi, cît şi alţii am
prezis cu ani în urmă.
Din 1989, societatea a început să
experimenteze "parteneriatele civile", în acel an Danemarca legalizînd
pentru prima dată în istorie concubinajul heterosexual şi homosexual.
Parteneriatele civile au dat astfel oportunitatea tinerilor să opteze legal pentru
un cadru de convieţuire socială străin căsătoriei. Şi au făcut-o.
Din 2002, societatea a început să
experimenteze "căsătoriile" unisex, Canada devenind prima ţară din
lume care să le legalizeze şi să le declare un "drept al omului".
Olanda şi Belgia au făcut la fel, ca şi ţările scandinave (cu excepţia Finlandei),
apoi şi alte ţări europene, ultimele fiind Marea Britanie şi Franţa socialistă, în 2013.
Şi tot din 2002 oameni de bună-credinţă,
organizaţii pro-familie şi pro-viaţă din Europa şi restul lumii au început să atenţioneze
că legiferarea structurilor sociale paralele căsătoriei şi familiei naturale va
avea consecinţe negative şi de lungă durată pentru societatea occidentală. Noi
ne-am alăturat acestor voci în 2006. Argumentele noastre şi ale altora în
favoarea prudenţei au fost respinse, cei care le-au propus fiind etichetaţi ca "bigoţi",
"intoleranţi", "depăşiţi" sau "nu în pas cu istoria".
Iată însă că apar - atît în Europa occidentală, cît şi în Statele Unite - tot
mai multe articole şi studii care indică o tendinţă foarte îngrijorătoare: numărul
persoanelor căsătorite e în scădere, numărul tinerilor care se căsătoresc e în
scădere, numărul copiilor născuţi şi crescuţi în familii monoparentale e în creştere,
cheltuielile publice pentru sprijinul lor sînt în creştere, iar încrederea tinerilor
în cea mai importantă instituţie socială, familia şi căsătoria, a ajuns la o
limită minimă nemaiîntilnită pînă acum.
Despre ce e vorba, mai exact? The Guardian ne informează în articolul
menţionat. Apatia tinerilor europeni faţă de căsătorie şi familie este îngrijorător
de ridicată. Majoritatea acestora nu vor să audă de familie ori căsătorie.
Articolul descrie în mod special apatia faţă de căsătorie şi familie a
tinerilor din Italia, Franţa, Polonia, Spania şi Grecia.
În Italia anului 2013 au fost încheiate
mai puţin de 200.000 de căsătorii, numărul cel mai scăzut din ultimii 100 de
ani. În ultimii 10 ani numărul căsătoriilor a scăzut cu 24% şi cu 50% în raport
cu 1965. În 2013 rata căsătoriilor italiene a fost de 3,3 la 1000 de persoane. În
2003 era de 4,6 la 1000 de persoane. Experţii italieni atribuie declinul numărului
noilor căsătoriţi schimbărilor "culturale" care au avut loc în Italia
ultimelor decenii. Tinerii au devenit mai puţin interesaţi de religie şi
tradiţie, iar mulţi preferă să trăiască în concubinaj decît căsătoriţi. Motivaţia
economică e şi ea prezentă, tinerii spunînd că nu au o situaţie financiară
propice pentru formarea unei familii ori ca să îşi asume naşterea de copii. Din
această cauză, mulţi tineri locuiesc cu părinţii lor. Statisticile europene
arată că aproape jumătate din tinerii europeni între 18 şi 30 de ani încă
locuiesc cu părinţii. Lipsa căsătoriilor înseamnă în mare măsură şi lipsa
copiilor, deci declinul demografic al Europei.
În Spania vîrsta medie a bărbaţilor
care încă se căsătoresc este de 37,2 ani, cu aproape 10 ani mai ridicată decît în
anii '80. Gîndirea secularizată devine şi ea tot mai influentă la tinerii
spanioli, mulţi respingînd căsătoria pentru că e o instituţie "patriarhală"
incompatibilă cu egalitatea între sexe şi libertatea sexuală.
În Franţa sociologii arată că un
factor important care a cauzat scăderea numărului căsătoriilor a fost
legalizarea parteneriatelor civile. Numite pacs
(de la pacte civil de solidarité),
ele sînt foarte populare printre tinerii francezi. Au fost introduse în 1999,
iar în 2013, tot la trei căsătorii tradiţionale, s-au încheiat două
parteneriate civile (pacs). Doar o fracţiune
a celor care formează pacs ajung
ulterior să se căsătorească. Cei care formează parteneriate civile resping căsătoria
tradiţională pentru că nu sînt interesaţi sau dispuşi să-şi asume obligaţiile şi
responsabilităţile aferente acesteia: monogamia, viaţa de cuplu, loialitatea.
Parteneriatele civile sînt suficiente pentru scopul principal şi aproape
exclusiv al partenerilor: impozitele pe cuplu sînt mai mici decit cele pe
persoanele necăsătorite.
Şi Polonia catolică şi tradiţionalistă
a fost afectată de trendul european anti-căsătorie. Anul trecut numărul căsătoriilor
în Polonia a fost cel mai redus din 1945 încoace. În Polonia, 43% dintre
tinerii între 25 si 34 de ani încă locuiesc cu părinţii lor. Aceasta, remarca
un sociolog polonez, reflectă atitudinea tinerilor polonezi: "independenţa
fără responsabilitate". Consecinţele sînt evidente: numărul copiilor născuţi
de tinere necăsătorite e de 21% din totalul copiilor născuţi anul trecut în
Polonia. Un lucru surprinzător, adaugă The
Guardian, considerînd că 95% dintre polonezi sînt catolici. Pentru mulţi
tineri polonezi căsătoria nu mai e un "obiectiv de viaţă".
Situaţia e la fel de sinistră şi în
Grecia ortodoxă. Mai mult de 60% din tinerii greci sînt fără slujbe, cea mai
ridicată rată de şomaj în rîndul tinerilor din Uniunea Europeană. O altă cauză
a declinului căsătoriei este mentalitatea nouă a tinerilor, care preferă o viaţă
fără obligaţii ori responsabilităţi pentru o altă persoană în viaţa lor, cum ar
fi soţul ori soţia, ori responsabilitatea de a aduce pe lume şi a creşte copii.
La fel stau lucrurile şi în multe
ţări din afara Europei. În Australia, de pildă, dezintegrarea familiei cauzează
pierderi economice de peste 14 miliarde de dolari anual. Acestea sînt fonduri
publice alocate pentru cheltuielile de judecată şi asistenţă socială pentru
familiile dezintegrate. Anual statul australian plăteşte, în medie, 1100 de
dolari fiecărei familii în criză. Suma aceasta implică plata chiriilor ori a consilierii.
Recent, statul australian a anunţat că va demara o politică socială de
prevenire a crizelor în familii ori a dezintegrării lor, inclusiv strategii
pentru diminuarea ratei divorţurilor. Fiecare divorţ cauzează o pierdere de
100.000 de dolari, o sumă care creşte exponenţial considerînd că anual divorţează
aprox. 50.000 de australieni. În plus, statul australian intenţionează să emită
bonuri de 200 de dolari anual pentru consiliere premaritală fiecărui cuplu care
intenţionează să se căsătorească.
Ca o ironie, tot pe 25 iulie,
revista americană Time a publicat şi
ea un dosar privind declinul căsătoriilor în Statele Unite, în special în rîndul
tinerilor. Articolul poate fi citit aici.
Un sondaj de opinie efectuat la 1000 de tineri născuţi după 1980 reflectă
confuzia privind căsătoria şi viaţa de familie, cît şi măsura în care au fost
afectaţi în gîndirea lor privind căsătoria de teoriile "moderne"
despre instituţia căsătoriei pe care le învaţă în şcoală. 43% dintre ei cred că
e potrivit ca înainte de căsătorie cuplul să primească o licenţă de "convieţuire"
de 2 ani, după care să decidă dacă vor sau nu să se căsătorească efectiv. 33%
cred că e potrivit ca licenţele de căsătorie să fie emise pe perioade specifice
şi limitate în timp, asemenea împrumuturilor bancare: pe 5, 7, 10, sau 30 de
ani, după care termenii căsătoriei pot fi... "renegociaţi". 21% cred
că soluţia ar fi ca după 8 ani soţilor să li se permită să-şi aleagă un nou partener,
fără consecinţe. 10% cred că societatea ar trebui să le acorde dreptul la "parteneri
multipli" pe durata căsătoriei. În fine, 40% cred că e oportună abolirea căsătoriilor
"pe viaţă".
Oare ştiu aceşti tineri ce
pericolele îi aşteaptă? Ori consecinţele acestor idei, dacă sînt puse în
aplicare? Fără îndoială că evoluţiile recente în doctrina şi gîndirea socială a
Europei şi Americii sînt în primul rînd de blamat pentru declinul căsătoriei pe
aceste continente. E lucrul acesta unul bun? Nici o persoană raţională nu poate
spune că e. Fără familii şi căsătorie o societate degenerează, mai devreme sau
mai tîrziu, în haos social. Instituţia familiei creează şi menţine ordinea în
societate.
De ani de zile sîntem pur şi
simplu bombardaţi cu noţiunea de familii multiple: că ar exista, adică, vezi Doamne, "mai
multe şi variate forme de familie". Ideea aceasta poate fi fluturată la nesfîrşit,
dar realitatea nu poate fi ignorată, pentru că e doar una: nu toate aşa-zisele "forme
de familie" sînt, în realitate, egale şi nu toate au acelaşi impact
social. Căsătoriile între persoane de acelaşi sex nu au nici o utilitate socială.
La fel parteneriatele civile. Nici căsătoriile homosexuale, nici parteneriatele
civile nu duc la coeziunea socială generată firesc de căsătoria tradiţională.
Singura "formă de familie" dovedită utilă societăţii de-a lungul
mileniilor a fost, este şi va rămîne familia naturală, constituită dintr-un bărbat,
o femeie şi eventualele lor odrasle, după cum a rînduit Dumnezeu de la
începutul începuturilor.
A.F.R.
7 august 2014
ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4,
Bucureşti
Tel. 0745.783.125, Fax
0318.153.082
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu