INDICE DE NUME
Îmi asum riscul de a mă face încă o dată antipatic şi mărturisesc că pe mine regretatul Corneliu Coposu, ca om politic, nu m-a convins, în primul rînd pentru că a jucat prost singura carte mare pe care a avut-o în mînă, promovîndu-l la preşedinţie pe Emil Constantinescu, iar în al doilea rînd pentru că n-a reuşit să asigure Partidului Naţional Ţărănesc postdecembrist o credibilitate şi o viabilitate dincolo de mitul său personal, lăsîndu-l pe mîinile unui Ion Diaconescu şi ale unor comunişti recondiţionaţi, care nu puteau decît să-l îngroape (aşa cum s-a şi întîmplat).
Cred însă, în acelaşi timp, că pentru cei 17 ani de închisoare politică şi pentru o anume prestanţă seniorială, pe care s-a străduit şi a reuşit s-o întruchipeze pe toxica scenă politică a României postcomuniste, el merită omagiul posterităţii şi poate fi de folos ca hiperbolă simbolică şi legendară.
Dumnezeu să-l odihnească - şi fie ca memoria să i se dovedească mai spornic lucrătoare decît a putut fi prezenţa lui printre noi! (R. C.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu